Omida mea s-a transformat in fluture!
Acum cateva saptamani va povesteam despre omiduta mea (vezi articol Ingrijesc o omida ). Intre timp a iesit din cocon sub forma de fluture, a trait cam doua saptamani si din pacate, a si murit.
Sub forma de cocon a stat vreo 7-10 zile, s-a tot intors si framantat, pana cand, intr-o dimineata, am vazut in cutiuta in care il tineam un fluturas micut de culoare neagra-maronie, cu aripile mici si lipite de corp. A stat asa linistit cateva ore, fara sa se miste. Apoi a inceput sa zboare, insa cutiuta nu ii oferea prea mult spatiu. Intentia mea a fost sa il eliberez intr-o camera pe care noi nu o prea folosim in acest moment, sa ii cumpar flori si sa il tin acolo pana primavara. Insa din cauza ca a fost zapada mare la noi in zona, si nu am avut curent cateva zile, am plecat de acasa in Constanta, sa stam la mama. Am plecat cu catel, cu purcel, si deci si cu fluturele in cutie.
Acolo nu l-am mai putut elibera, si l-am tinut asa, in cutiuta. I-am pus zilnic flori proaspete, pe care il placea sa stea – nu stiu daca se si hranea cu polenul lor, ara cum face in libertate. De hranit, stiu sigur ca s-a hranit cu mar – il puneam pe felii de mar si atunci el isi desfasura o trompita pe care o tinea stransa altfel, si cu ea pipaia usor suprafata marului; cred ca atunci sugea suc din mar.
Din cand in cand incepea sa zboare, insa cutiuta era micuta.
Intr-o dimineata l-am gasit mort. Nu stiu daca ar fi trait mai mult in libertate, dar sigur ar fi fost mai fericit. Marele meu regret este ca nu am apucat sa il eliberez in natura, asa cum intentionam sa fac in primavara, cand pericolul inghetului ar fi disparut, iar natura ar fi daruit florile de care un fluture are atata nevoie!
Pentru noi a fost foarte interesant sa vedem cum o omiduta paroasa incepe si isi tese coconul din propriul par, apoi sta in el o vreme si se elibereaza sub forma de fluture. Unul mic, e adevarat, dar si omiduta era mica! Un proces uimitor si atat de complex. Complex pentru noi, pentru ele este doar ciclul natural al vietii. Simplu.
PS Acum cativa ani, intr-o iarna, am ingrijit vreo 20-30 de gargarite. Au trait apoape toate si primavara le-am eliberat in parc. Poate o sa va spun odata si despre asta, ca a fost cu happy-ending.
Alte Articole
-
Ingrijesc o omida
Postat: 12 Ian, 2012
4 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Foarte frumos este acest articol …si eu am un cocon de fluture care lam gasit pe o creta si lam pus intrun borcan iar acum astept sa creasca mare !
Poate va iesi din cocon inainte de inghet, sa il poti elibera in natura.
M-am trezit si eu cu o omiduta, de la cateva plante medicinale culese. E atat de mititica si de dragalasa, ca nu ma pot desparti de ea. N-as vrea s-o eliberz acum afara, ca mi-e mila ca ingheata.Stiu ca se fac mari, ca le-am vazut in gradina ce dolofane erau surioarele ei. Dar nu stiu ce-i trebuie ca sa traiasca. I-am tot luat flori de la o batranica care vinde buchetele, insa par sa-i placa doar galbenele si acum nu se mai gasesc proaspete. O tin intr-un borcan in care i le-am pus impreuna cu iarba si crengute. Oare ii mai trebuie si altceva? Apa? Mere? La asta nu m-am gandit. In cate saptamani o sa se transforme in fluturas?
Buna, Raluca! Nu stiam ca exista atatia “nebuni”. Ma credeam singura… Sper ca nu te-am suparat, o spun cu drag. Din cauza ca ti-am raspuns atat de tarziu probabil ca soarta omidutei tale deja s-a scris, pentru ca in lumea lor lucrurile se intampla ceva mai rapid. Imi cer scuze si tie pentru intarzierea raspunsului, dar am fost plecata intr-o vacanta mai lunga. Daca tot vrei sa ai grija de ceva peste iarna, iti propun niste fiinte la fel de dragalase – gargaritele. Eu am ingrijit intr-o iarna cateva zeci de gargarite, iar primavara le-am eliberat in parc. Daca vrei sfaturi despre ele…promit sa iti raspund prompt. In legatura cu omizile, mananca frunze de salata, fructe. De acolo cred ca isi iau si apa, nu am auzit sa bea apa. Daca mai vii in vizita, te rog sa ma tii la curent. Sa-ti traiasca!