Vacanta in Italia cu familia – Partea I – Florenta si Toscana
Vacanta asta s-a intamplat toamna, la inceputul lui septembrie, si inainte de a pleca in Japonia. Am fost in formula completa, asa cum ne-am invatat sa petrecem cel putin o vacanta din an – eu, Ionut, mama, bunica, cele doua surori ale mele – Beti si Evelina si bineinteles, catelul Marty.
Am fost plecati 2 saptamani, iar vacanta s-a desfasurat in urmatoarele locuri – Florenta si Toscana, apoi Riva del Garda si am incheiat cu Praga.
Am plecat cu doua masini, a noastra si a Evelinei, iar drumul in sine a facut parte din vacanta. Recomand oricui sa incerce macar o data o calatorie prin Europa, spre Italia sau Franta, cu masina proprie.
Am inceput drumul cu peripetii, in sensul ca am uitat acasa sacosile cu mancare – am pregatit o dupa-amiaza intreaga bunatati pentru drum - paine de casa, snitele din pui, chec cu banane (specialitatea mamei), struguri si mere din gradina. Adica sa va spun cum am uitat sacosa – nu doar acasa, ci mai mult – pe platforma de masina din curte – am scos sacosile din casa, impreuna cu celelalte bagaje, dar pe ele am uitat sa le si urcam in masina. 
Ne-am dat seama de asta abia tarziu, cand ni s-a facut foame si am cautat mancarea. Am cautat vinovatii, am taiat capete si… am mancat sandwich-uri oribile de la benzinarii.
Asta a fost prima patanie. A doua s-a intamplat la Balaton, locul unde ne oprim de fiecare data pentru o noapte de somn. Ne-am cazat noi frumusel la un hotel si am plecat la masa. Afara, ploaie. Nu ploaie din asta normala – ploua cu galeata! Am mancat la un restaurant situat cam la 200 metri de hotel – ca o paranteza – de fiecare data la Balaton mancam foarte prost. La final, viteaza si rebela, Beti a plecat mai devreme prin ploaie. Noi ne-am mai lalait, am platit nota si apoi am asteptat in fata usii restaurantului sa se mai potoleasca un pic ploaia. Mama, aducandu-si aminte ca Beti nu avea cheie de la camera, a plecat dupa ea. Noi am mai asteptat cateva minute si am pornit si noi – bunica, eu, Ionut, Evelina si Marty. Apa pe strazi era pana la glezne si turna cu galeata. Am ajuns la hotel uzi leoarca si inghetati. La receptie, Beti. Singura, fara mama. Am inteles imediat ca mama a ratat hotelul. Era fara telefon, in ploaie si intuneric, necunoscand zona si limba. Au pornit in cautarea ei Beti, Ionut si Evelina. Au gasit-o la oarece distanta de hotel si au “salvat-o”. Am crezut ca vom raci toti, dar a patit-o doar Beti, care era deja un pic racita. Mama a patit-o de la mancarea de la restaurant, am aflat a doua zi, cand inca ii era rau. Colac peste pupaza, si-a uitat la plecare telefonul in camera de hotel.
Cam asa ne-am inceput vacanta. Dupa debut, ai fi zis ca cine stie ce se va mai intampla. Dar nu – doar ne-am simtit bine. Pana la urma, daca n-ar fi nu s-ar povesti, nu?
Am ajuns deci cu bine in Florenta. Am stat aici 6 nopti si am colindat orasul si o parte din Toscana.
Florenta am regasit-o acum foarte poluata, pur si simplu simteai in nari si plamani gazele de esapament. Nu stiu din ce motiv s-a intamplat asta. In rest, aceeasi Florenta plina de muzee, piatete, poduri si opere de arta. Acelasi oras a lui Michelangelo si David, a familiei Medici, a artei si a frumosului. Si… sa nu uit – a mancarii simple si a vinului bun, doua lucruri care au facut sederea noastra aici si mai frumoasa.
Am mai scris despre Florenta aici , cu o alta ocazie.
In Toscana am vizitat Pisa, cu a lui turn inclinat. Aici am “profanat” din greseala niste morminte. Sa va povestesc – am vizitat Cimitirul Campo Santo si am vazut mai apoi ca acest cimitir nu e ca orice alt cimitir vazut de mine. Practic pietrele funerare sunt incastrate in pardoseala unor culoare acoperite. Nu le-am vazut, am crezut ca vom trece de aceste culoare si vom ajunge in cimitir. Asa ca i-am indemnat pe ai mei – astia mai tineri, adica Ionut, Evelina si Beti sa sara in sus ca sa ii pozez. Si au sarit. O data, de doua ori, de trei… nici nu mai stiu. In orice caz, la un moment dat, ne-a apostrofat un paznic. Ei sareau chiar pe morminte! Am ras, firesc, ca niste “huligani” ce eram, si ne-am cerut scuze in gand de la morti.
In aceeasi zi am mai vizitat oraselul Lucca, cu a lui piata rotunda atat de frumoasa, inconjurata de cladiri, pasaje boltite si terase. Aici am facut o pauza de bere pe o terasa, am colindat magazinele cu suveniruri si tot de aici Evelina mi-a cumparat un frumos cadou.
Intr-o alta zi am vizitat San Gimignano, poate cel mai frumos loc din Toscana! Daca nu cel mai frumos, sigur cel mai romantic. Stradute inguste pavate cu piatra cubica, cladiri din caramida, flori la ferestre, piatele pline de viata, muzica si veselie. De jur imprejur, dealuri cu maslini, chiparosi si vita de vie.
Un alt oras toscan vizitat este Siena, un loc plin de istorie si frumusete. Cocotat pe deal, ca majoritatea asezarilor toscane, Siena este unul dintre cele mai vizitate orase din regiune. Ne-am alaturat si noi vizitatorilor si am colindat stradutele elegante, piata cea mare – ea singura o adevarata comoara, am zabovit la antrenamentele unor tineri care cantau la tobe si aruncau steaguri intr-un fel de dans, am mers si iar am mers pana cand n-am mai putut. In special Beti, care spre final si-a cumparat niste papuci, pentru ca in pantofi nu mai putea merge. Am plecat seara, dupa ce felinarele orasului s-au aprins.
In ultima zi, la plecarea din Florenta, dupa cele 6 zile petrecute aici, ne-am luat “La revedere” de la oras de sus, din Piateta Michelangelo. A fost o saptamana plina. Apoi, de aici, am plecat spre Riva del Garda, pe malul lacului Garda.
Dar despre asta, zilele urmatoare. Va urma.
Alte Articole
-
Florenta, orasul de pe ArnoPostat: 7 Mai, 2013
-
Cu familia prin RomaPostat: 4 Noi, 2013
-
Din vacantaPostat: 1 Noi, 2013
-
Familia in imaginiPostat: 23 Mai, 2012
-
Nou membru in familia noastraPostat: 17 Mar, 2014
34 Comentarii
Trackbacks/Pingbacks
- Vacanta in Italia cu familia – Partea a 2-a – Riva del Garda - […] a doua a vacantei, dupa Florenta si Toscana, s-a desfasurat in jurul Lacului Garda. Despre acest loc am mai …
Lasă un răspuns către Angelikue Anulează răspuns
Tags
Share This
Nice! Sunt un fel de personaj principal
)
Da, tu esti “personajul” care a uitat sacosile.
Si deci, caruia i s-a taiat capul. Cum te-ai descurcat fara el in vacanta? 
Nu asa bine. Te las pe tine sa continui povestea din Praga
Nu stiu ce vrei sa zici
La multi ani , Andreea ! Ai o familie minunata . Bunica este de admirat . Sunt convinsa ca este un model pentru toate cele patru fiice ale d-ei . Sa te bucuri multi ani de imbratisarile bunicii !
La multi ani, Cati! Bunica chiar este bunica mea, adica are o singura fiica – pe mama, iar noi suntem 3 surori. Bunica este un exemplu mai ales prin pofta de viata si modul optimist in care priveste si infrunta viata, dar si prin iubirea si grija pe care le-a aratat bunicului meu pana cand acesta a murit. In ultimii ani, de cand a ramas singura, am luat-o si pe ea in cateva vacante, si astfel a ajuns, la batraneste, sa viziteze Europa impreuna cu noi. Speram sa ramana sanatoasa cat mai multi ani si cu zambetul pe buze. Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Sunteti o familie foarte frumoasa si mi se pare tare dragut ca mergeti impreuna in vacanta. Abia astept continuarea!
Multumesc. Continuarea sper sa o pot scrie zilele urmatoare – am inceput munca si sunt lucruri de recuperat, deci mai putin timp. Dar vine, parol!
La multi ani! Va doresc multa sanatate si cat mai multe concedii frumoase. Am 66 ani am si eu o gradina tanara si copii care au fost in vacante in Europa , Canada si India. Am teama de avion. Anul acesta de ,,PASTI,, participa la maraton la Paris si insista sa mergem si noi (parinti) cu ei.Greu de decis.
Buna, Alexandra, si bine ai venit in vizita! Pai nu e greu deloc de decis – TREBUIE SA MERGETI!!!! Paris???? Dar o sa va placa atat de mult…va fi acea experienta de care o sa va aduceti aminte toata viata! Si mie mi-e frica de avioane, si de fiecare data la decolare tremur ca varga, dar daca (doar) asta sta intre mine si experientele minunate din calatorii – suport. Sau, daca fobia ta este mult mai puternica – intereseaza-te si poate mergeti cu trenul. Nu trebuie ratate aceste ocazii care te vor imbogati sufleteste. Te pup si astept detalii din vacanta
La multi ani, Andreea! Sa stii ca asteptam cu sufletul la gura postarea despre Toscana.
Sunteti o familie frumoasa si fericita!
Sa fiti sanatosi si sa aveti multe astfel de vacante impreuna!
Astept continuarea.
La Multi Ani, Mihaela! Stiu ca iti programezi vacanta in Toscana, te rog sa imi spui daca te pot ajuta. Eu am scris mai mult raportat la experienta avuta cu intreaga familie, dar sper ca macar pozele sa te ajute sa iti faci o idee. Trebuie neaparat sa inchiriati masina, daca nu mergeti cu masina proprie. Eu iti recomand sa te cazezi fie in Florenta, pentru ca aici sunt atatea de vizitat (macar 2 zile sa iti rezervi pentru Florenta) si de aici poti cu usurinta colinda intreaga Toscana, fie in San Gimignano – oraselul de poveste de care eu m-am indragostit. Si poti face excursii in fiecare zi, inclusiv spre Florenta. Sa-mi spui daca ai nevoie de ceva, ca eu am fost in zona de 3 ori si o cunosc destul de bine. Planuri cu spor si zambet pe buze!
Aaaaa, ce bine mi-a prins sa privesc fotografiile tale si sa retraiesc amintiri dragi ! Ma gandesc, ca in primavara n-am simtit deloc atmosfera incarcata de gaze de esapament … am fost norocosi, ca ploua din cand in cand si se spala orasul
Voi ati facut un tur de forta, dragilor, ati vazut enorm de multe intr-o saptamana. Noi ne miscam mult mai greu, desi media de varsta e mult mai joasa.
Si la Florenta o sa ne intoarcem sigur !
Apropo de inghetata, poate imi faci un top al preferintelor florentine, ce zici ? Sunt patimasa la capitolul ” gelato ”
Nu mai spun, ca va admir maxim pentru modul in care ati trecut peste diversele patanii de la inceputul calatoriei. Un mare bravo !
Asteptam continuarea
O saptamana usoara !
Te asteptam in vizita! Stiam ca o sa iti placa sa revezi locuri! Am vizitat multe, e adevarat, dar dupa aceasta perioada mai aglomerata au urmat zilele de la Lacuri, ceva mai linistite. Noi am mai fost in Toscana de 2 ori, si am vrut sa le aratam fetelor cat mai multe locuri. Am facut de curiozitate si media noastra de varsta – undeva pe la 42 ani
Chestiunea asta cu poluarea ni s-a mai intamplat si in Paris, in ultima vacanta acolo – poate ai vazut si la tv, ca au tot dat ca au de la o vreme problema asta. In Florenta este totusi bine ca mare parte din timp il petreci pe strazile pietonale – totusi am observat schimbarea asta in rau, probabil este vorba, cum spui si tu, si de conditiile de clima. Despre inghetata nu pot sa iti spun prea multe, pentru ca, in ciuda gandului pe care l-am avut si despre care am vorbit cu intreaga familie si anume – sa mancam macar una pe zi – nu ne-am tinut de plan. De fiecare data nu puteam rezista la restaurant in fata listei de deserturi si cand plecam pe strazi eram prea plini ca sa mai luam inghetata. Momentul asta pozat era chiar intr-o seara cand am ras ca nu ne-am tinut de plan si cei doi + mama si bunica si-au luat inghetata. Firesc, au luat din alea cele mai mari si amuzant a fost cand le curgea din cornet si se rugau de noi sa ii ajutam. De aia am si pus poza, ca sa ne amintim de moment. 
La multi ani, Andreea!
Frumoasa vacanta, intr-adevar.
Despre cat de frumoasa familie ai, nici nu mai pomenesc.
Bunica mea nici nu concepe sa mearga atat de departe.
La Multi Ani, Angelikue, din Gradina Spiridusilor! Multumesc pentru cuvintele frumoase. Bunica mea a prins gustul – acum isi strange bani in fiecare an pentru vacanta si este foarte incantata de lumea diferita si frumoasa pe care o vede. Spune ca astea sunt cele mai frumoase amintiri. Ani de zile nu a plecat nicaieri, pentru ca bunicul meu nu se putea deplasa. In fiecare an ne spune ca asta e ultima vacanta, dar daca ii propunem sa vina, accepta cu bucurie. Implineste 75 de ani in iunie si este sprintena, vesela si sanatoasa. A fost pana acum cu noi in Roma, Praga, Toscana, nordul Italiei, Provence, Normandia. Daca i-am propune sa mearga cu noi in China, cred ca nu ar sta prea mult pe ganduri.
Multi ani inainte bunicii, cu multa sanatate, sa ajunga si in China.
Sunt sigura ca se bucura de fiecare secunda din vacante.
Multumesc! Sa fie!
Ooo…postarea aceasta mi-a placut atat de mult. Dar sa stii ca mi-a ramas gandul la painica de casa cu snitele…si checul cu banane. Chiar ca ati avut parte de ceva peripetii. Dincolo de toate acestea chiar sunteti o familie frumoasa; paranteza: bunica este o bunica tanara, tanara. Multe imbratisari. Cu drag.
PS. Nu imi mai sosesc in e-mail notificari atunci cand postezi ceva pe blog. de ce oare?
Nu stiu ce se intampla, ca mi-a semnalat asta si sora mea. Iar mie imi vin in ultima vreme in Spam, poate acolo ajung si la tine, ca vad ca ai tot pe gmail. O sa vorbesc cu colegii mei si o sa gaseasca ei o rezolvare. Sper! Multumesc ca mi-ai semnalat si tu si multumesc pentru vizita.
La Multi Ani, Roxana! Ma bucur ca ti-a placut postarea mea. Snitelele la drum, atunci cand plecam cu masina, sunt in familia noastra o traditie. Daca tie ti-a ramas gandul la ele, iti poti inchipui cum am facut noi cand am realizat ca nu le avem!
Bine ca peripetiile au fost la inceput si de fapt, cand vorbim acum, ne aducem cu placere aminte. O sa ii transmit bunicii salutarile voastre – o sa ii dau sa citeasca comentariile cand vine pe la noi. Multumesc!
Bun…am rezolvat. Sper. Intr-adevar, s-au dus in spam. Le-am bifat si am apasat butonul care spune ca nu sunt spam. Sa speram ca de azi inainte vor sosi asa cum trebuie, in inbox.Imbratisari calde la -16 grade.
Andreea, vreau sa iti trimit un e-mail sa te intreb ceva. Ti-am mai scris mai demult si nu cred ca a ajuns la tine. Pe ce adresa pot sa iti scriu? O zi frumoasa.
Buna, Roxana! Adresa mea de email este andreeanedea@gmail.com
La multi ani, Andreea!
Hm… ploaia aceea sa fi fost aceeasi cu care ne-am confruntat noi in Ungaria si Austria!? Cerul mi s-a parut apocaliptic si ploaia m-a bagat in sperieti, pentru ca ne-a prins pe autostrada. Sotul meu e cam incapatanat, nu a vrut sa oprim undeva si am stat cu inima cat un purice pret de cateva sute de kilometri. Ar fi foarte nostim sa ne fi gasit in acelasi timp cam in aceeasi zona!
Fotografiile tale sunt minunate si imi amintesc din nou de Florenta, mon amour! Imi e tare dor de ea si nu stiu cand voi reusi sa mai ajung acolo. Anul acesta, in niciun caz!
La Multi Ani! Exact asa arata, ca in descrierea ta. A plouat si atunci, toata seara si toata noaptea, apoi si dimineata pana am iesit din Ungaria. Iti dai seama ca toata noaptea hainele nu ni s-au uscat si le-am pus in pungi si am plecat asa cu ele. Era cam pe la mijlocul lui septembrie, cred ca 12-15 sau asa ceva. Poate eram prin aceleasi locuri – tu pe autostrada, noi la cativa km cautand-o pe mama
Ma bucur totusi ca ti-am trezit amintiri frumoase, chiar daca dorul nu isi va gasi alinare anul asta.
Buna.La multi ani.Frumoase fotografii.Ce aparat si obiectiv folosesti?
La Multi Ani! Acum folosesc un Sony DSC-HX300. Sunt foarte multumita de el, ca face aproape singur tot ce trebuie. Inainte am avut un Pentax – majoritatea pozelor de pe aici sunt facute cu el, un aparat foarte bun insa foarte greu pentru a fi purtat usor in vacante – insa in primavara l-am primit pe asta. Deci pozele din ultimele postari sunt facute cu Sony asta. Ma bucur ca ti-au placut!
Minunat! La cat mai multe vacante cu peripetii fericite.
Cea mai frumoasa urare! Sa fie!
Multumesc.sa aveti spor.
Cat mi-a placut cu voi in vacanta. Noi ne-am facut pre-honeymoon, cum i-am zis, in Florenta si a fost minunat. O sa revenim, poate, cu copilul, ca ne e prioritate in momentul asta si mai departe de Sibiu nu l-am dus (mi-am rupt mana recent, din pacate). Imi doresc un tur al Toscanei si stiu ca sotul (de obicei zgarcit cu calatoritul) n-o sa ma refuze, ca-i fan Machiavelli..
Nu pot sa ma abtin sa nu va spun cat de frumosi si dichisiti sunteti, va asortati minunat locului. O rogi pe sora ta sa-mi spuna de unde si-a luat rochita cu turcoaz? Multumesc!
Imi pare rau sa aud ca ti-ai rupt mana! Si inteleg din comentariile tale ca esti mamica de copilas mic, sa iti traiasca si iti doresc sa il inveti de mic cu calatoriile.
Ca sa fie doi in “lupta” cu tata. Ca si Machiavelii asta nu a trait prin toata lumea 
Toscana este minunata, ca o poveste! O sa va placa sigur.
Multumesc pentru cuvintele frumoase. Sora Evelina si-a luat fustita de la H&M.