Vacanta in Italia cu familia – Partea a 2-a – Riva del Garda
Partea a doua a vacantei, dupa Florenta si Toscana, s-a desfasurat in jurul Lacului Garda. Despre acest loc am mai scris aici, cu ocazia primei noastre vizite, din toamna 2013. Ne-a placut foarte mult, asa ca am decis sa le aducem cu prima ocazie si pe fete.
Ne-am cazat ca si prima oara, in statiunea Riva del Garda.
Cu iesire directa la lac si flancat in spate de Alpii stancosi, acest mic orasel este ca o bijuterie – stradute inguste, piatete cochete, cladiri elegante. Totul arata impecabil si cred ca cel mai potrivit cuvant pentru a descrie Riva del Garda si toate celelalte orasele de pe malul lacului este ELEGANTA. Poti cu usurinta sa te inchipui locuind intr-unul dintre numeroasele palazzo roz, cu terasele lor iesind curajoase spre apele lacului, cu ferestre largi si gradini impecabile.
Nu ne-am cazat intr-un astfel de palazzo, ca nu ne-au placut aranjamentele florale din camere 
, dar am ales un hotel foarte dragut, cu vedere spre lac – Hotel Portici. Amuzant a fost cum am ajuns la hotel – cu masinile pe niste stradute si faleze care aveau acces auto interzis – in parte vina noastra, in parte vina lor – ca au construit hotelul acolo… Pana la urma ne-am descurcat si ne-am cazat fara alte incidente.
Am stat aici patru zile, si in fiecare zi am plecat din Riva spre celelalte orasele situate toate de jur-imprejurul lacului. Unul mai frumos ca celalalt, orasele-de-poveste se intrec parca intre ele in a arata lumii care este mai frumos. Drumul cu masina pe marginea lacului reprezinta el singur o experienta minunata – serpuieste pe marginea apei, trece prin tuneluri inguste, este strajuit de stanci, plaje inguste, vile si chiparosi.
Seara, ne intorceam in Riva, si inainte sau dupa masa, colindam la lumina felinarelor stradutele parasite seara de turisti. Aproape in fiecare seara am luat masa in minunatul restaurant Al Volt, unde atat decorul, mancarea, vinul, cat si gazdele ne-au facut sa ne simtim bine si sa ramanem cu amintirea unor seri reusite. Aici Evelina a imprastiat pe fata de masa alba supa crema de rosii, intamplare a carei amintire ma face si acum sa zambesc. Si tot aici am mancat cel mai bun sorbet – servit in coaja de fruct inghetata, fiecare cu aroma proprie.
Riva del Garda
Unul dintre oraselele vizitate a fost Bardolino, unde ne-am plimbat pe faleza plina de flori si de terase aglomerate la orele pranzului, apoi am asistat la un spectacol aviatic desfasurat deasupra lacului, cu avioane de lupta. Noua ne-a placut cum se zguduia pamantul sub noi, dar lui Marty nu prea. Imi inchipui ca si pasarile din inalturi sau pestii din adancuri nu au apreciat deloc acrobatiile la limita facute de piloti, insa noi, oamenii, stateam cu ochii in sus ca hipnotizati. In fine, ca orice lucru frumos s-a terminat repede, iar eu personal nu am reusit sa fac poze prea multe sau de o prea buna calitate. Amintirea insa ramane. Pe drumul de intoarcere, am oprit pe marginea lacului, pentru a ne balaci un pic cu picioarele in apa. Beti a cazut imbracata in apa alunecand pe niste pietre pline de alge. Firesc, am ras de ea. Ea era uda, dar aparatul foto si telefonul pe care le avea in mana le-a salvat. Ne-am intors repede la masina si asa am mai incheiat o zi cu zambetul pe buze.
Bardolino
O zi intreaga am petrecut-o in Sirmione, asta si din cauza ca drumul pana la el a fost destul de lung – se afla pe partea cealalta a lacului – si, pe langa drumul in sine, ne-a luat foarte mult sa gasim un loc de parcare – in Sirmione nu este permis accesul cu masina, iar toata lumea parcheaza in afara zidurilor orasului, in cateva parcari foarte mari, dar se pare ca insuficiente. Pana la urma am reusit si noi sa parcam, dupa ce ne-am invartit cred vreo 30-40 de minute.
Sirmione este minunat – ascuns in spatele zidurilor groase si construit pe o fasie de pamant inconjurata de apele lacului, cu mici plaje cu pietris, cu stradute intortocheate si cladiri pline de flori – vrajeste pe oricine ii calca pragul. Pacat ca din cauza asta este mereu foarte aglomerat si parca nu prea poti sa te opresti si sa iei o pauza. Noi am luat totusi – la restaurantul Trattoria del Vecchio Fossato, unde ne-a servit o romanca. La plecare, am cumparat de la o taraba ambulanta, felii de pepene rosu servite de pe gheata. Am plecat seara, cu soarele rosu inundand apele lacului si cerul. Fetele nu mai stiu, ca au adormit toate pe drumul de intoarcere. Asa am mai incheiat o zi.
Sirmione
In ultima noastra zi aici, aleasa special cu cer senin si soare, am vizitat Malcesine – cu al lui castel, cu stradute coborand spre lac, dar si cu telecabina urcand pe munte. Am urcat, firesc, si noi, in ciuda fricii de inaltime de care sufera bunica. Cu toate ca ne pregatisem cu haine mai groase, a fost foarte cald. Aici sus – minune! Imaginati-va un pic – jos – lacul adanc cu apa limpede si albastra si micutele asezari brodand pe marginea lui, sus – cerul albastru strapuns de crestele ascutite si golase ale muntilor, la linia orizontului – pajisti verzi cu iarba aspra pe care pasc vacute grase si curate, in aer – cant de pasarele, zumzet de gaze si dangat de clopot. Plus cateva lame (lame-animale ) care stateau cuminti intr-un tarc si isi asteptau clientii pentru plimbari.
Aici am cumparat de la un stand mai multe tipuri de branza maturata, cu ardei iute, cu piper, simpla, si vreo doua feluri de carne crud-uscata si am mancat cu totii, gandind fiecare in sinea lui, sunt sigura dupa zambetul din ochi, ca “viata e frumoasa”.
Apoi am coborat in oras, ne-am plimbat, si la final am facut o pauza pe malul lacului, de odihna si de ramas-bun. Soarele apunea, aerul devenise mai dens, umbrele negre ale muntilor desenau forme dantelate in zare, lebedele se retrageau si ele la odihna…
Si astfel s-a mai incheiat un capitol al acestei vacante. A urmat Praga, o mai veche prietena a noastra.
Malcesine
Alte Articole
-
Vacanta in Italia cu familia – Partea I – Florenta si ToscanaPostat: 4 Ian, 2015
-
Lacul Garda, un loc de povestePostat: 14 Noi, 2013
-
Din vacantaPostat: 1 Noi, 2013
16 Comentarii
Lasă un răspuns către Oana Anulează răspuns
Tags
Share This
Citind articolul tau ma conving inca o data de cat de multe are de oferit Italia. Iar oraselele din jurul lacului Garda sunt splendide. Da, viata e mai frumoasa cand te bucuri de asa minunatii.
De cat mai multe sa aveti parte!
Ai dreptate cu Italia, are atat de multe de oferit! Si inca nu am vizitat sudul, o destinatie care este trecuta pe lista mea scurta de vacante. Daca iei in calcul pentru viitor Lacul Garda, sunt sigura ca o sa iti placa. Este asa – o destinatie atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu te relaxezi. Vara se face plaja acolo, este plin de elvetieni si nemti. Poti combina o vacanta cu Milano, ca este aproape.
Multe idei pentru o vacanta viitoare. Merci ca le impartasesti cu noi, ma fac sa visez cu ochii deschisi … Nu pot sa nu te invidiez pentru lungimea vacantei
Pai din Grecia ajungeti usor in Italia si pe apa…
PS Am rezervat o vila in Corfu (de fapt langa, in Kommeno, la 10 km), se numeste Kommeno Castle Luxury Villa sau cam asa ceva (s-ar putea ordinea cuvintelor sa fie diferita). Foarte dragut proprietarul – a si negociat pretul si ne primeste si cu Marty. 
Abia asteptam vacanta de Paste. 
Ajungem noi, dar greu stam mai mult de o saptamana …
Sper sa fie totul ok si sa petreceti minunat.
O sa ma uit la vila pe care ati rezervat-o,sunt curioasa
Salut Andreea si felicitari pentru blog, este tare simpatic.
Am dat astazi intamplator peste el cautand ceva despre gradinarit si am ramas placut surprinsa de ce am gasit aici la tine. L-am rasforit putin si l-am “aruncat” in lista cu bloguri de urmarit, observ ca avem cateva pasiuni in comun, plus cate un membru al familiei patruped :p.
Tocmai ce m-am mutat la curte cu experienta 0 in ale gradinaritului (dar dornica sa invat) asa ca articolele tale sigur imi vor fi de folos.
Spor la scris in continuare!
Multumesc, Larisa! Iti urez succes cu gradina, o sa vezi cat este de frumos si sa o ingrijesti, si sa consumi din ea legume crescute de mana ta. Daca te pot ajuta cu ceva, scrie-mi!
Ai surprins perfect spiritul de dolce vita italian
Cel mai tare mi-a placut imaginea cu soarele sangeriu, e de-a dreptul minunata! Asteptam sa vedem si Praga!
PS: Ce dragut ca il luati pe “blanos” peste tot cu voi
“Blanosul” a umblat prin toata Europa – de aceea toamna, in vacanta mare a noastra, plecam mereu cu masina, ca sa il luam si pe el. Suntem bine-primiti peste tot in afara tarii cu el, mai putin la noi – in Franta, Italia si Austria am intrat cu el peste tot – magazine, patiserii, restaurante… Inclusiv in Paris in La Fayette nu ne-a spus nimeni nimic, era ceva normal. La noi li se bulbuca ochii si daca intri cu un caine in pet shop, ca sa ii cumperi mancare, dar in vreun al loc “rezervat” exclusiv oamenilor! Am trecut prin atatea situatii neplacute cu el acasa de as putea sa scriu o carte. Cred ca si asta arata gradul nostru de civilizatie, dar si o rautate vis-a-vis de animale de neinteles pentru mine.
Multumesc pentru periplul oferit. O plimbare minunata in locuri frumoase in compania unor oameni minunati. Sa aveti o saptamana reusita.
Multumesc si eu pentru cuvintele frumoase!
Cititind articolele despre concediu, am retrait pentru o clipa toata aventura. Italy we miss you! A lot!
De cate ori citesc un articol de calatorii, ma duc la o harta google si imi propun sa ajung candva (daca nu am fost) sau sa revin acolo. Iti multumesc pentru ca ne impartasesti, cu talent si umor, calatoriile tale!
Si eu am mania cu hartile si cautarea de imagini pe google cu diferite locuri vizitate de altii, deci te inteleg. Totul porneste oricum de la idee si vis. Acum multi ani, cand eram foarte tanara si fara posibilitati financiare ca sa pot calatori mai departe de Romania, am deschis o revista in care erau prezentate mai multe locuri turistice din toata lumea asta sub forma de Top. Am visat cu ochii deschisi la plaje exotice, la castelele din Franta, la temple asiatice… Nici prin gand nu visam atunci ca o sa ajung eu acolo, dar dorinta s-a plantat. Stiu ca era acolo si Africa cu savana ei plina de lei si elefanti, cu safari si hoteluri acoperite cu stuf – si scria si pretul de persoana, era enorm pentru posibilitatile mele, dar mi-a ramas in minte – ca un lucru pe care, daca o sa il realizez vreodata, va fi ceva extraordinar. Nu am ajuns inca in Africa, dar am visat mult la asta. Si stiu ca intr-o zi voi vedea cu ochii mei.
Unde esti Andreea, vreau povestirile tale , vreu sa plec in vcanta si am nevoie de un sfat ….te rog
Aici sunt! Spune! PS Am lipsit putin ca am fost plecati in Maramures – am fost nasii unor tineri, apoi acum ne luptam cu raceala dobandita cu aceasta ocazie…