Rocamadour, intre cer si pamant
Peisajele oferite de acest oras sunt sprectaculoase, iar el, cocotat si sapat in stanca, este ca o poveste care te impresoara imediat ce ii treci portile si te face sa traiesti intr-o lume in care viata simpla a citadelei se desfasura intre rugaciunea de dimineata si cea de seara intr-un mod linistit si pasnic. Si pasnic si linistit lasa impresia ca se desfasoara lucrurile si acum, cand totul inspira un calm total.
Asta si poate pentru ca noi am vizitat acest oras la sfarsitul sezonului turistic, adica la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie. Imi inchipui ca vara strazile orasului sunt pline de turisti, insa am impresia ca viata locuitorilor lui nu are cum sa fie perturbata de hoardele de turisti.
Dar sa va spun cateva “date tehnice” despre Rocamadour, ca poate il veti introduce intr-un viitor plan de vacanta. Face parte din regiunea Dordogne, o regiune deluroasa, plina de paduri si strabatuta de multe rauri, o regiune foarte frumoasa, ideala pentru o vacanta linistita, departe de vacarmul unor mari orase.
Specifice acestei regiuni sunt foie gras, branza de capra si trufele, astfel incat bucataria este una foarte bogata: gasca si rata gatite in toate felurile, cu sosuri groase si cartofi aromati, ciuperci salbatice (cepes) calite in unt si servite in foietaj, miel si vita cu sos de trufe, si multe altele, toate insotite intr-un mod fericit de vinurile aspre si aromate ale podgoriilor din zona.
Locuri de cazare sunt destule, atat in centrul micului orasel, dar si la cativa kilometri distanta, pe domenii intinse, care ofera in general inca ceva in plus fata de hotelurile clasice. Intr-un astfel de loc ne-am cazat si noi – Hotel Les Vieilles Tours – un domeniu din sec al XVII-lea, cocotat pe-un deal si inconjurat de vita de vie, format dintr-o cladire principala (cu turnulete) si mai multe cladiri secundare imprastiate printre copaci, cu un restaurant foarte bun, o terasa in aer liber, piscina, oameni primitori si draguti. Un loc relaxant, exact ce doream atunci!
Din Rocamadour puteti vizita intreaga zona Dordogne, plina de grote si pesteri una mai frumoasa ca alta, de ai impresia ca ai pasit in lumea de dincolo, in lumea spiridusilor si a zanelor, intr-o lume minunata creata de natura asa cum doar ea o poate face, unde Omul nu are nici un amestec si trebuie doar sa se minuneze. Cea mai impresionanta dintre toate este Pestera Gouffre de Padirac, o regina intre ele. Este formata de un mare izvor subteran care a taiat si a modelat stanca in niste formatiuni greu de descris. Vizitarea acestei pesteri dureaza cateva ore, o strabati mai intai partial cu piciorul, apoi cu niste gondole esti plimbat pe izvorul subteran cu o apa incredibil de limpede si albastra, dupa care mergi din nou cu piciorul urcand practic pe verticala in punctul cel mai inalt al pesterii. (Fotografiile le-am luat de pe site-ul oficial al pesterii, ca noi nu am avut voie sa facem poze – Insa in realitate era si mai frumoasa!)
Tot din Rocamadour noi am vizitat numeroase sate traditionale, cu stradute inguste, case din piatra, multe flori, amenajate toate cu un bun gust atat de natural francezilor. Totul este la locul lui, nimic nu este ostentativ sau deranjant, ci in armonie intre ele si in armonie cu natura. Noua ne place sa le vizitam, incercand sa intelegem si sa ne inchipuim cum traiesc oamenii care le populeaza.
Iar seara, dupa ce colindam in lung si-n lat, ne retrageam pe terasa sau in restaurantul hotelului si, in acordurile unei muzici discrete, depanam amintiri despre ziua care tocmai se incheia, faceam planul pentru a doua zi si ne delectam in compania unui vin bun cu preparate frantuzesti, de fiecare data prea multe. Dar asa este in Franta, si nu ne plangem!
Ce romantic si ce locuri frumoase! Una dintre dorintele mele legate de calatorii este sa colind satucurile frantuzesti, sa stau de vorba cu localnicii si sa gust din bunatatile lor gastronomice. De curiozitate, voi cum ati descoperit destinatia asta de vacanta?
Noi am colindat Franta in lung si lat, iar zona rurala, care la ei este foarte diferita de la o regiune geografica la alta, este intr-adevar, un lucru de vizitat. Asta este extraordinar – varietatea si specificul fiecarei regiuni – pornind de la satele deja turistice din sud, din Provence, cu solul lor calcaros si livezile de maslini, la satele din nord, cu pajisti verzi si vacute care dau minunatul lapte din care se fac cunoscutele branzeturi grase, sau la satele din s-v, de pe malul Atlanticului, cu peisaj arid si “fermele” lor de stridii. Pe Rocamadour l-am gasit in ghidul turistic (preferatele mele sunt ghidurile Fodors), plecand in cautare de la dorinta de a ne mai opri undeva dupa ce am fost in Normadia, si am continuat vacanta pe coastra Atlanticului in La Rochelle si inainte de a ne intoarce acasa, prin Italia, am vrut sa ne mai aprim undeva cateva zile. Iar in ghidurile Fodors sunt mereu localitati/orase/sate recomadate. Cand vezi notarea “recomandare Fodors” in legatura cu o localitate sau obiectiv turistic, e clar ca e merita vizitat. Am citit in ghid si apoi am cautat pe net si mi-a placut ce am vazut – cum ar putea sa nu iti placa? In zona asta sunt multe ferme de rate si gaste, si ferme de capre. Mancarea este una mai consistenta, cu sosuri de smantana, unt, carne de rata, ciuperci, fois gras… Iar pesterile din zona sunt absolut minunate! Chiar m-am gandit ca as vrea sa le duc si pe fete aici, poate anii urmatori.
Multumesc pentru pontul privind ghidurile. Iar destinatiile alese de tine sunt si ele o sursa de inspiratie pentru mine, sau cel putin de visat cu ochii deschisi.
Cu placere. Si eu visez la Bruges si Malaga…