Pe ulita in Viscri
Stiu ca nu vreti sa auziti acum de iarna – Scuze, sper sa nu va trezesc amintiri dureroase 
– insa am vazut la televizor recent, cum cred ca ati vazut si voi, dragi prieteni, ca in Londra s-a organizat un eveniment despre satele transilvanene la care a participat si Printul Charles.
Bineinteles, acum ceva vreme, cand am auzit pentru prima oara de afinitatea si grija Printului pentru satul Viscri, am fost mirata. Apoi, cu timpul, vazand mereu la stiri ca nu a fost doar o intamplare si ca el vine de cateva ori pe an la noi in tara, am inceput sa ma intreb – Ce are atat de special acest loc?
Iar asta-iarna am fost intr-o excursie de o zi in Viscri ca sa ma conving cu ochii mei. Si am vazut.
In primul rand, cred ca ceea ce face special acest sat este atmosfera. Este cumva acolo o energie pozitiva, poate datorita vechimii locului sau poate datorita locuitorilor…
Unul dintre cele mai speciale momente din aceasta scurta vizita a fost discutia cu Sara, batrana care ingrijeste Biserica Fortificata din Viscri. Este mama Carolinei Fernolend, cea care apare mereu in imaginile cu Printul, fiind director al Fundatiei Mihai Eminescu.
In orice caz, auzind ca vrem sa vizitam biserica, batrana a venit si ne-a deschis-o. Era a doua zi de Craciun. In interior, ne-a povestit atat de frumos despre programul care se desfasoara in Viscri, de integrare in sat a populatiei de tigani care locuieste la periferie. Cei din Viscri au inteles ca exista alte solutii decat cele propuse bombastic si fara fond de politicieni sau alte autoritati. Ei le ofera tiganilor posibilitatea sa munceasca si sa isi castige banii necesari existentei, ii indeamna sa isi trimita copiii la scoala si sa foloseasca contraceptive. Femeile croiesc papuci din pasla si ii vand pe marginea drumului sau la consignatiile din sat. Barbatii muncesc la fabrica de caramida. De Craciun, au mers cu colindul in sat si cu banii castigati au organizat un bal la care au invitat tot satul. Doamna Sara le-a spus ca va participa la bal, daca nu se va fuma. Firesc, au fost de acord. Balul urma sa aiba loc zilele urmatoare.
Pe langa asta, ne-a povestit cum ii face ea supa de gaina cu taitei Printului Charles, si cum i-a trimis la Buckingham borcane cu dulceata de rubarba… Batrana asta, cu ochii ei albastri, cred ca poate sa citeasca sufletul oamenilor.
Pe langa vizita la Biserica Fortificata, am mai facut o plimbare pe dealurile din jurul satului cu o caruta trasa de cai. A fost atat de amuzant! Afara era frig, pe jos era zapada inghetata, caruta noastra avea tendinta sa alunece… Ne-am incalzit cu vin fiert si am ras mult. Mi-am inchipuit cum arata dealurile astea vara, plinde de iarba si flori salbatice si mi-am promis ca voi reveni.
Apoi am facut cativa pasi prin sat, pe ulitele incremenite. Era pustiu, fiind a doua zi de Craciun. Si foarte liniste. Casele sasesti frumos restaurate strajuiesc drumurile de o parte si alta. In sat restaurarile se fac dupa niste reguli stricte, si se pare ca localnicii au inteles importanta acestul lucru. Se incearca pastrarea autenticitatii, pentru ca, nu-i asa, asta este cel mai important lucru pe care il are Viscri.
Am vizitat un magazin local, unde se vand in consignatie diverse obiecte aduse de localnici sau se comercializeaza fel si fel de lucruri facute manual – sosoni, papuci, palarii…. De aici mi-am cumparat o fata de masa veche brodata manual si un set de pahare adus in consignatie de o batrana sasoaica. Se pare ca l-a primit la randul ei de la o prietena batrana… Acum e la mine… Nu stiu de unde vraja care ma cuprinde cand vad obiecte vechi, care stiu ca au o istorie…
Am plecat din Viscri pe seara. Zapada devenise albastra, luminata din loc in loc de felinarele cu lumina galbena de pe ulite. La plecare, am trecut pe langa casa Printului Charles de aici. O casa albastra, modesta.
Si pentru ca am vazut cu ochii mei, acum inteleg de ce.
10 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Astfel de momente dau savoare vietii.
Cu o anumita mentiune, – pentru cei ce au dezvoltat un anumit tip de intelegere si simtire.
Imi amintesc ca inainte de 89, cand se pleca foarte greu din tara, un prieten a vizitat Grecia. L-am intrebat entuziasmat daca a vazut Acropole si altele asemenea, dornic sa aflu amanunte.
S-a uitat mirat la mine, parca neintelegand ce vreau sa spun si mi-a replicat: “Ce Acropole omule, au aia niste dicoteci si baruri…!”
Amuzanta intamplarea ta… Ce sa iti spun – cand am fost acolo chiar am vorbit cu ai mei ca probabil simplitatea si naturaletea acestui loc nu este pe placul tuturor. Dar intr-un fel este mai bine asa – ca ce ne-am face daca ne-am inghesui toti intr-un loc atat de mic
La Acropole insa cred ca avea loc si prietenul tau… Daca ii puneau niste lasere…:)
Da. Romania a pierdut in ultimele decenii doua populatii importante: mai intai evreii, iar apoi germanii. Iar acum, din pacate, este pe cale sa piarda o foarte insemnata parte a etnicilor romani.
Da, doar ca acum ii spunem “Globalizare”.
Sa-mi dai detalii, Andreea, cazarea ma intereseaza mai ales. Am vazut un documentar despre Viscri si despre zona satelor sasesti. E pe lista locurilor din Romania pe care vreau sa le vizitez. Imi place nespus simplitatea subliniata de fotografiile tale, iese si mai mult in evidenta datorita anotimpului. Mi-nu-nat !
Deci se fac planurile de vacanta… Veniti acasa anul asta? Noi am stat in Sighisoara, la Fronius. In Viscri iti recomand totusi ce mi s-a parut mie frumos – Viscri 125 (am incercat sa fac vreo 2 rezervari si nu mi-au raspuns la email – trebuie probabil insistat) si Casa cu Zorele din Crit, un sat invecinat cu Viscri. Si eu vreau sa merg vara asta vreo 3 zile. Daca ajung eu prima, iti voi spune atunci unde ne-am cazat. Trebuie facuta rezervare, oricum, pentru ca fiecare locatie are doar 3-4 camere de inchiriat. O varianta este si Sighisoara, daca nu l-ati vizitat pana acum. Insa neaparat sa stati in cetate, ca orasul este uratel. In Sighisoara pot sa iti recomand multe, ca am fost aici de multe ori.
Probabil o sa venim in August, dar inca nu stiu daca vom avea suficiente zile la dispozitie ca sa ajungem la Sighisoara. O sa stabilim in amanunt dupa ce vom afla cand merg copii in tabara. Anul asta avem multe in program … Oricum, daca nu in vara asta, anul viitor tot aranjam o calatorie in tara
Va asteptam! Poate veniti si la mare… cu vizita obligatorie in “gradina lui ardei”… Sper ca planurile alea multe tin de distractie, de vacante, nu de vreo renovare obositoare… Vacanta frumoasa, oriunde ar fi!
Asa emotie m-a cuprins cand am citit povestioara despre Viscri. Am retrait toate momentele si evident ca toate au fost speciale datorita prezentei familiei si a atmosferei de acolo. Intr-adevar un sat care merita vazut.
Stiam eu ca o sa iti placa! Am rememorat plimbarea cu caruta si am zambit… Poate mergem impreuna intr-o vizita de weekend – sa ne plimbam pe dealuri, sa mancam miere cu unt si paine de casa, ca mergem cu bicicletele… Te-am prins?