Nou veniti in gradina
Acum cateva zile am cumparat inca cativa arbori care sa se alature celor cativa deja existenti. Pe acestia din urma i-am plantat toamna trecuta, prin noiembrie. Au rezistat iernii foarte friguroase, mai putin doi tuia, care au iesit din iarna cam sifonati si incet-incet au decedat. Pe acestia doi ne-a promis firma de unde i-am cumparat ca ii va schimba. Dragut din partea lor, nu?
Va spuneam cu alte ocazii ca pe terenul nostru, din momentul in care l-am cumparat (2007) si pana cand am construit casa si ne-am mutat (toamna 2010) nu a existat decat pamant galben, multa piatra marunta si niste maracini inalti cat mine, plus alte buruieni. Practic pe terenul nostru a functionat o ferma de vaci, deci puteti sa va faceti o idee de cum arata totul. Imi pare rau ca nu am facut fotografii din acea perioada. Iar lucrurile au evoluat asa: cosit maracinii si buruienile (mare greseala, ca s-au indesit – sfatul unui vecin), bagat pe teren tractorul si arat de mai multe ori, la intervale de timp, adunat piatra (masini intregi), smuls manual buruienile, adus pamant negru – vreo 60 de masini de pamant, imprastiat si nivelat, semanat gazon. Terenul nostru are 3000 mp si gazonul a fost semanat pe bucati, practic ultima parcela a fost insamantata asta-toamna, prin octombrie.
Despre copaci nici gand, nu am avut pe teren nici macar o tufa – in afara de maracinii despre care v-am spus mai devreme. Si bineinteles, ca tot omul, vroiam si noi o umbra si ceva variatie de culoare si textura pe gazonul perfect. Si astfel am cumparat anul trecut in toamna cativa arbori marisori, pe care i-am urmarit cu mare interes in primavara si le-am numarat fiecare frunzulita aparuta. Asta in afara de conifere, care s-au mentinut verzi, bineinteles, iar primavara au facut niste moturi dragute si moi.
I-am plantat imprastiati prin toata curtea, iar in timp vrem sa formam in jurul lor niste aglomerari din copaci, brazi si diferite tufe – insa asta vom putea realiza in timp, ca toate plantele sa fie plantate pe pozitii si sa creasca in armonie, ca in natura. Pana atunci, planificam si mai adaugam cate un arbore-doi langa cei existenti.
Anul trecut am plantat un brad mare, doi artari cu frunze patate, un carpen, doi catalpa, un fagus pendula, un cedru (mandria gradinii), un otetar, un arbore de lalea, un salcam pendula, un corcodus japonez rosu, un tei, un molid micut, doi buxusi rotunzi, mai multi tuia si ienuperi si o tufa care nu stiu cum se numeste – este cea care apare cu frunzulitele ei stelate in felicitarile de Craciun. Numele sunt oricum aproximative, probabil denumirea latineasca suna altfel. Vi le arat mai jos.
Acum am achizitionat un brad mare, un artar tufa rosu, doi Taxus baccata fastigiata (Tisa sub forma de columna) si o tufa mare care nu stiu cum se numeste, insa ve-o arat in poze – are frunzele patate cu verde si galben. Nu au putut fi plantati deocamdata, din cauza ca pamantul este foarte ud, iar pana atunci ne infrumuseteaza curtea din ghivece. I-am tot mutat prin curte, ca sa le gasim cel mai bun loc – in afara de bradul cel mare, care a fost descarcat din camion de 5 persoane. Pe acesta stiam dinainte cu exactitate unde il vom planta, va infrumuseta un colt intre pergola de lemn si platforma pentru masina. O sa il vad de la geamul bucatariei. Ni s-a spus ca are 45 de ani si coroana va creste in diametru cu aproximativ 40 cm/an, ceea ce pentru un conifer este destul de mult. Sper asa sa fie, deocamdata este plin de muguri.
Sper sa le mearga bine la noi, ca de grija si dragoste vor avea parte sigur. Le urez “Bine ati venit in gradina noastra” si le doresc sa creasca ca Fat Frumos.
Alte Articole
-
Gradina dupa furtunaPostat: 20 Mai, 2012
47 Comentarii
Lasă un răspuns către Alianda Anulează răspuns
Tags
Share This
Tufa pestrita[daca vad eu bine]se numeste Wisteria ,face buchetele de flori de un roz vechi si va fi o mandrete pentru curtea ta.
Am gresit!!Imi cer scuze:Weigela nu wisteria.Wisteria = glicina
inca o data scuze!!
Nici o problema. Ar fi bine sa fie Weigela, ca am vazut ca face niste flori superbe. Am cautat pe net si seamana, dar nu cred ca e asta. A mea are frunzele cerate, iar cele vazute in poze parca nu. In plus, cei de la pepiniera nu mi-au spus nimic despre flori, cum ca ar face. Cand vor veni sa ii planteze, ii voi intreba si voi face completari la articol. Mi-ar prinde bine si o glicina, nimic de zis. De fapt orice creste repede, iar daca face si flori… si daca si miros…
Ooo, ce colectie frumoasa !!!
Mi-am dorit mult un artar oriental, dar spatiul meu e limitat, pot creste asa ceva cel mult ca bonsai 
Arbore de lalea ? Permite-mi inca un oftat …
Ultima tufa, noua necunoscuta, e un eonimus panasat iar cea cu frunze zimtate e un ilex.
Ai o gradina mare, poti planta multe plante si ma roade nitel invidia
Ai vrea niste seminte de curmal japonez ( persimmon ii zice in engleza – Diospyros e numele stiintific ) ? Mi le-a trimis o prietena din Portugalia si eu n-am ce face cu ele, in gradina mea nu mai incape nici un pomisor. Presupun, ca n-o sa inghete, vad ca rezista si in nordul Greciei, unde iarna e mai serioasa decit in zona mea.
Spor la plantat !
Bineinteles ca as vrea seminte de curmal japonez. Este cumva kaki? Am cautat dupa denumirea transmisa de tine si asa am gasit. Sau poate gresesc. O sa pun semintele intr-un ghiveci, apoi cand vor creste plantutele le voi planta afara si iarna pot sa ii imbrac cu niste panza din aia speciala. Daca oferta mai este valabila, o sa iti trimit adresa mea de corespondenta pe email. Vad ca esti o adevarata enciclopedie in materie de plante! Eu cand am scris despre ele am cautat pe net denumirea lor si tot nu am gasit. Am vazut artari ca cel cumparat de noi acum plantat intre alti arbusti si i se vedeau doar din loc in loc frunzele rosii cum ieseau dintre cele ale vecinilor. Deci nu ar ocupa mult spatiu… Este adevarat insa ca cel mai frumos este un pic solitar, ca sa i se vada forma frumoasa. Ti-as trimite si eu daca vrei niste pamant, asa, macar vreo 100 mp, la schimb cu semintele. Multumesc pentru tot!
Da e kaki, eu am gasit traducerea ca si curmal japonez. Trimite-mi adresa si semnitele sosesc recomandat
Daca imi amintesc bine, sint si de doua feluri, unul e de Roer si celalalt fara nume.
As vrea eu macar niste metri patrati in plus, da ma multumesc cu ce am. E bine si-asa, timp sa am, sa ma ocup de gradina
Placerea e de partea mea !
Multumesc, esti o dulce! Iti voi trimite si adresa.
As putea indrazni si eu sa cer niste seminte de kaki?? Am citit pe net ca mama care l-a facut era din Asia si deci s-ar putea sa se invete si la conditii mai vitrege ..Eu sant in centru romaniei si beneficiez de o clima minunata care cuprinde ierni cu -20 -28 grade[nu totdeauna,]primaveri ploioase ca asta [bu totdeauna] veri secetoase,etc.Promit sa-l ajut si sa-l apar pana la majorat…
Saru-mana anticipat.[Nu am blog ,bantui si eu si admir frumusetile pe care le expuneti voi si trag invataminte]Oricum daca Andreea imi permite am sa mai trec pe aici si poate….
Bine ai venit in gradina mea, Alianda. Cand voi primi semintele de la Dani, iti voi trimite un email sa imi dai adresa. Draguta chestie cu majoratul, insa la iernile de la voi cred ca il vei apara pana la pensie. Te mai astept pe la mine. Cu drag.
In Beijing au o varietate de kaki numita Great Wall si nu doar ca rezista ci prospera in climatul lor care e mai rece si aspru iarna si mai torid vara decat la noi…am adus si fructe-sunt mult mai bune decat alea din comert…din pacate fructele erau dintr-o varietate fara seminte
(
(
Asa ca exista sperante si pt clima mai aspra, totul e sa dai de un chinez din Beijing care sa iti trimita un pomisor
Parerea mea e sa nu te legi la cap cu o planta care nu rezista in climatul nostru daca stai in centrul tarii..am incercat-o eu deja cu un smochin si dupa plantarea in gradina cu toata protectia s-a uscat si m-a intristat groaznic–il aveam de ani buni
Si eu am patit asa tot cu un smochin pe care l-am crescut vreo 2 ani in apartament – l-am plantat vara trecuta in gradina, l-am imbracat in paie iarna, iar primavara a murit. Insa doar pe jumatate, ca din radacina i-au mai dat cateva frunze care acum sunt destul de mari. Il mai las, ca nu ma incurca. La smochin cred ca este vorba si de specie, pentru ca eu copilaria mi-am petrecut-o la curte, tot in Constanta si aveam mai multi smochini care rodeau an de an fara probleme. Si erau ierni grele si atunci. Voi incerca si cu acest kaki, pe care il voi semana mai intai in ghiveci, apoi pana creste el marisor poate imi fac o sera in care sa imi tin lendrii, palmierii si alte plante – imaginare deocamdata.
Ma adresasem cu sugestia de necultivare Aliandei, insa daca are unde tine pomisorii pe timpul iernii nu e pericol. Eu am un lamai de 30 de ani care rodeste in permanenta, insa bineinteles iarna sta in casa
Cat despre smochin desi era cumparat din Practiker si avea mai mult de 2 metri, clima l-a terminat..in prima iarna a mai dat lastari din radacina, insa in a doua a decedat..Mi-a parut rau ca l-am scos in gradina, insa depasea 2 metri jumate!
Si eu imi doresc un lamai, insa nu stiu de ce nu mi-am cumparat pana acum. De fapt stiu, am primit unul acum ceva timp si l-am omorat. Dar cand voi mai gasi unul frumos pe la Brico o sa imi iau. O sa il tin intr-un ghiveci mai mare, iar primavara il voi scoate pe terasa. Mi-am facut planul, acum imi mai trebuie doar lamaiul in carne si oase. Probabil si smochinul meu va avea aceeasi soarta, ca acum i-au dat doar niste frunze din pamant, iar in rest e uscat complet. Si eu l-am crescut doi ani pe balcon, ca pe atunci stateam la bloc, i l-am lasat mostenire si Evelinei (sor’mea) si l-a mai tinut si ea o iarna, dar plantarea in gradina si iarna grea de anul trecut i-a pus capac. De dragul si dorul copilariei am vrut un smochin, dar daca nu se poate…
Nu-i greu de ingrijit lamaiul..pe al meu l-a plantat mama cand era gravida cu mine( manca o tona de lamai) si a fost altoit de un ing. de la Gradina Botanica…mai povestim cand si daca te decizi sa te “inhami” la un lamai-traieste peste 100 de ani
Mama ta insarcinata cu tine manca lamai, mama cu mine manca boabe de cafea, iar cu sora mea, grefe. Lamaiul asta al tau trebuie sa iti fie foarte drag, de vreme ce s-a nascut aproape odata cu tine. Felicitarile mele mamei tale, pentru idee. Imi voi cumpara si eu un lamai cu prima ocazie. Faptul ca traieste 100 de ani nu ma sperie, ca avand aceeasi perspectiva am crescut si trei broaste testoase. Glumeam si spuneam ca le las mostenire, insa dragutele au murit toate in acelasi timp, dupa cativa ani. Din cauze necunoscute. Nu ca ar avea vreo legatura cu lamaiul, doar asa, mi-am adus aminte.
si eu zic ca tufa ta e o marca de euonymus, numai ca eu cred ca-i aureus.
de oricare ar fi, la toamna va face niste fructe colorate si decorative, de la galben pal la caramaziu, trecand prin portocaliu si rosu.
uite aici: http://lortzgarden.blogspot.com/2010/08/gard-viu-cu-frunzis-auriu.html
Asta e, categoric. M-am uitat la poze si asta e! Vezi, asta cu fructele nu o stiam, e de bine! Cei de la care l-am cumparat m-au atentionat ca daca iarna va fi grea ca anul trecut, sa il imbrac in panza. Multumesc frumos pentru interes si ajutor.
Foarte frumosi copaceii! Iti dai seama ca bradul e mai batran decat tine?
Dar nimic “domestic”? Un gutui, cais, ceva?
Daca te trage sufletul poate ai in vedere un cires Kanzan. E doar decorativ, arata demential, singura parte proasta e ca nu traieste mai mult de 40-50 de ani…dar e un spectacol ce-ti taie respiratia primavara..am avut unul sub geam -a murit de batranete
Ba am niste pomisori: 1 cires de mai (azi am mancat cateva cirese din el), 2 pruni, 2 gutui mari, 2 meri, 1 cais, 1 par. In afara de gutui, pe care i-am “mostenit” in afara curtii, ceilalti sunt plantati de noi acum 2 ani. Anul trecut au facut cateva fructe, pe care le-au ciugulit pasarile, iar anul asta i-am imbracat cu plasa. Sunt plini de fructe, mai putin ciresul, care ne-a dat cu generozitate doar un castronel de cirese – pe care de altfel le-am mancat azi. Nici macar nu sunt asa gustoase, insa pomii sunt cumparati de pe la Brico si uneori ce scrie pe eticheta (pietroase si dulci) nu este chiar adevarat. Daca as gasi niste pomi fructiferi de calitate, as mai cumpara. Poate stie cineva si imi recomanda de unde sa cumpar. Voi cauta la pepiniera si cires Kanzan – imi pare rau pentru al tau, insa macar a murit de batranete, ciclul vietii lui s-a incheiat natural. Mai am si un corcodus japonez cu frunze grena, tot decorativ. A inflorit primavara roz, dar fructe nu face. Cred ca am uitat sa il pozez…Nu stiu de ce, ca imi e tare drag.
cauta un institut de cercetari pomicole sau un producator de material saditor cat mai aproape de locul unde stai. sau sa fie macar intr-o zona similara cu a ta (deal, campie, submontana). noi am cumparat pomi – si-am fost multumiti de ei de la: voinesti, dambovita; maracineni, arges; si de undeva din alba, dar nu stiu cum se cheama pepiniera, au vie, pomi, trandafiri.
Multumesc pentru sfat. Stiu ca este un Institut si la noi in zona, la Valul lui Traian – voi merge acolo. Se mai pot planta pomi fructiferi si acum, sau doar primavara? Stiu, este o intrebare de incepator, dar asta si sunt. Te rog sa imi raspunzi, daca stii. Multam.
Cautand ciresi amari am dat peste http://paradisverde.ro/ si am pus deja o precomanda pt toamna la ei..Inginerul raspunde foarte repede la mailuri iar pe site gasesti inclusiv sfaturi despre gradinarit.
Am intrat pe site, o sa imi comand si eu cate ceva – inclusiv un cires amar. De ce pentru la toamna, asa ai vrut tu sau nu se mai fac plantari in perioada asta? Of, si au si trandafiri… O sa tin minte adresa si in mod sigur o voi folosi si eu. Multumesc.
Pomii se recomanda a fi plantati in toamna sau primavara devreme, inainte de pornirea vegetatiei..Vezi ca pe site-ul de care iti ziceam explica ing. ce si cum.
Banuiam eu ca asa este… Voi studia site-ul zilele urmatoare, pana acum am vizualizat doar sectiunea Magazin.
Saru-mana!Astept un semn! Dar sa sti ca mai am un mic “domeniu” cam de 2.5 ha, pe teritoriul caruia posed o casuta de lemn mica cu doua camere,un hol[?] si o’sala”[asa i se zice] pe langa Valcea unde am o livaduta cu meri si pruni[tata,dumnezeu sa-l ierte].Si daca lui”musiu Kaki” [atunci cand va implini frumoasa varsta corespunzatoare 'clasei 0],nu-i va place pe Ardeal atunci ….”Regatul” il asteapta cu aer curat si sol primitor..Ba ,am chiar si o baltina de care ma voi ocupa intr-o zi ,si sper ca va ajunge un helesteu[mai mic]Oricum :promit solemn sa-l ingrijesc![La cat mi l-am dorit...]
Frumoasa intindere de pamant… Tata se pare ca om vrednic a fost…Nu te bate gandul sa te muti la “livada” intr-o zi? In inchipuirea mea, mi se pare un lucru foarte romantic, sa locuiesti in livada. Si cu balta… cu broaste in concert, cu greieri in concert. Si la umbra Kaki-ului. Te tin la curent cu semintele!
La asa gradina mare, sa tot pui de toate.Eu as fi vrut sa am in curte si un arborele printesei, Paulownia, din care poti gasi si seminte si am auzit ca are o crestere rapida si face niste flori mari, mov si niste frunze mari, pe care le poti folosi ca eventai vara.Dar deocamdata eu nu i-am gasit loc la mine. Poti sa mai pui si liliac, iasomie, caprifoi , dar ai toata viata inainte sa tot plantezi in gradina ta.Foarte frumos pana acum!
Am cautat pe net Paulownia si e superb. Iar numele popular la fel. Daca ii spun lui Ionut cum se numeste, s-ar putea sa sara sa imi cumpere, ca uneori asa imi zice. Oricum, intre timp, Turcu nostru (Turcu este cel care detine pepiniera de unde mai luam noi una alta) ne-a sunat si ne-a zis sa trecem pe la el ca a adus un transport din Italia – si am trecut si ne-am imbolnavit si dupa o noapte de boala am mai fost o data. Si am devalizat toate portmoneele, conturile si cardurile. Maine ne aduce cumparaturile acasa. Cu plata in rate – fara buletin, pe incredere. Va tin la curent si cu ele.
Ah, si vroiam sa scriu, dar am uitat ca m-am luat cu recomandarile, ca daca a fost ferma de vaci, inseamna ca pamantul e foarte bine ingrasat, numai bun pentru a primi pe el plante noi.
Da, asa ne-am gandit si noi, ca prea cresc toate ca Fat Frumos (in afara de trandafiri, dar asta e alta poveste – probabil nu le plac vacile). Peste drum avem si cimitirul…Cu ingrasamantul stam bine.
Da! demult ma batea gandul ,dar …Mama mea acum pe 5 iunie face 82 de ani cu ajutorul celui de sus;ea,din parinti si mosi este din Fagaras ,si eu si copiii mei ne-am nascut si am trait tot in F.. si sotul meu…Tata saracu’a venit”cu pluta” si n-a mai plecat. Acum eu sant la pensie, copiii sant plecati de acasa[unul e ratacit prin tara, cu familie ,si-a facut casa prin ungurime,are un pui,;celalant s-a cuibarit in Italia pe langa Milan are si el un pui si pe mama lui] si eu sant mama si bunica pe NET.Sotul nu mi s-a pensionat inca.Si mama mea e stramba de spate ca secera si nu pot s-o duc pe dealurile de la Valcea si s-o tin acolo cu spalat la lighean si apa la caldare,asa ca mai am de asteptat macar vreo 5-6 ani.Dar mai sper…Oricum o data ,de doua ori pe an,de cate ori e nevoie ma duc acolo la curatat, la dres garduri la mere ,la prune…si in general doar cate o saptamana[tre' sa ma misc rapidement] ca mama cand aude ca plec ii vine asa o ameteala si i se face un rau ….ca ea sa ramana cu gineru’??Anul trecut cand s-a nascut Paul a trebuit sa mergem pe la 7 cabinete medicale,sa vada ea ca-i sanatoasa si ea si pisica,ca sa pot pleca linstita la Italica sa-mi aduc si eu aportul de bunica la caratul pampersilor onorati si la baita copilocului.Asa ca mai am de asteptat cu mutarea in livada ceea.Dar am si la Fagaras casuca si gradina[adicatelea spatiu]si gradina vecinei si spate bun[ca-s mai haiduca]si daca vreau de lucru mai sant gradini libere[propitari morti,plecati etc]VORBA CEEA:dor sa fie ,ca drag gasesti.Deci t-am povestit precum Jon Creanga despre Humulestii lui,dar fiind o biata incepatoare in ale NET-lui ,inca n-am tehnica sa ma produc[foto]ca ceva marfa de etalat as avea dar…timp e..Acu’ iarta rogu-te tupeul si lumineaza-ma de prin ce parte a lumii sau a tarii sa sper ca voi primi semintele??[sau n-am citit eu tot?]
In primul rand, sa iti traiasca mama si sa va bucurati inca multi ani de ea! Si nepotii de asemenea! M-a induiosat poveste ta, spusa asa cu umor…Nu ai fost niciodata la mare? Poate vii intr-o zi sa ma vizitezi – asa, intr-o scurta vacanta. In care sa te odihnesti, sa te plimbi si sa nu muncesti deloc. Invitatia este serioasa, sa stii. Tinem legatura!
Da! Scuze-moi! Mi-a zis doctorul sa pun ochelarii,dar nu mi-a zis si sa citesc cu ei rublica”despre mine”.Eh acum am citit-o si m-am luminat…TE ROG FRUMOS[TE ROG]sa ierti o’baba’ chioara.
Si eu am o catela tot mica de talie, cam flocoasa,de rasa Maidanez pur cu pedigri nobil de pe ulita si o cheama Carolina.
Dobrogea!n-am fost niciodata.Dar cred ca locul e minunat dupa cum ti-am vazut pozele.Iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine si limbarita mea si va doresc multa sanatate la toti ai casei si lui Marti
Multumesc pentru urari! Pe langa Marti mai ingrijim si noi trei maidanezi cu nume mai pitoresti – Fetita, Latosu si Latoasa. Pe Fetita am gasit-o pe marginea drumului, pe camp, era de o palma, iar ceilalti doi au venit singuri si nu au mai plecat. Ne-a fost mila de ei, ca erau slabi – caini ciobanesti, fugiti sau alungati de pe la fermele din zona. Stau in fata curtii, le-am facut custi si ii hranim zilnic. Sunt liberi si fericiti, sper.
Bonjurica! am fost la marea cea mare prin ’82 dar de atunci…ioc oricum MULTAM FAIN de invitatie .Am admirat atunci valuri, meduze[ca ne-a fericit vremea cu o furtunica]si am facut cunostinta cu m’nealor,asa platonic, nu ne-au atacat.Am gasit pe plaja scoici de alea de melcani,si cu fiul cel mare si sotul le-am carat pana la F… dar n-am stiut ca trebuie spalate inauntru…si ce ‘odor di hoit’ am tras…A fost frumos pentru niste munteni…
Dar n-am VAZUT Dobrogea..Atunci eram prea tanara,vedeam doar crestetul copilului cel mare[pe cel mic il lasasem cu bunicile acasa, avea doar 10 luni] si varful aprins al tigarii. Acum am lasat tigarile [de 7 ani,ultima data] ca le-am mai lasat odata vreo 14 ani…copiii au plecat.. si sant dadaca sefa in casa cu mama,si cu consortul;adica eu cant, eu descant…eu comand ,eu execut.C’est la vie.
Da !daca imi vei suporta limbarita de care sufar cate o data, s-apoi iar si iar-tinem legatura!![cu drag]Sa sti ca-mi pare bine de conostinta,si cand imi voi lua un pozeour[foto] am sa ti-o prezint si eu pe Carolina.,dar mai va dura ca am alte bagatele de rezolvat acum.I pup you…
Salutari de la mare! Plecand de la faptul ca nu ai vazut Dobrogea, mi-a venit ideea sa scriu despre ea si sa va arat si cateva poze, adunate de mine in ultimii ani. Zilele urmatoare, neaparat. Este o regiune frumoasa si o indragesc mai tare odata cu trecerea anilor. Inainte tanjeam dupa orasele de la munte, iar campurile noastre pline de grau sau iarba aurie batuta de vant mi se pareau urate. Cand am fost in Maramures, familia cu care ne-am imprietenit acolo ne-a spus: “Cand vedeam campurile voastre pline de grau ni se pareau minunate!” Fiecare isi doreste ceea ce nu are. O sa va arat padurile noastre, muntii, cheile, florile salbatice…sper sa va placa. Te mai astept la mine in gradina. Cu drag, Andreea,
Am sa mai vin cu mare placere, sa-ti citesc postarile,sa-ti vad pozele,sa arunc cu samanta de vorba,ori de cate ori am timp,..pentru ca incepand de azi mi-am gasit un servicel de 8 ore la un atelier de croitorie.Dar vreau sa-ti vad tinutul,sa -mi dau seama de ce s-au stabilit dacii aceia si nu l-au mai parasit.In muntii nostri,cand vezi brazii,piscurile,simti vantul,auzi vuietul apei printre pietre, simti asa cum ti se racesc palmele si incepi sa te incarci cu energie[palmele fiind priza];o energie ca un vartej,in stare sa te ia pe sus.Aici la Sambata de sus daca urci sus la cota 1400,la cabana lui nea Gheorghe,in spatele cabanei, pe un versant abrupt,dupa un urcus plin de peripetii dai de o chilie mica sapata in stanca in care Parintele Arsenie si dus multi ani viata.Acolo urca lumea cu mic si mare,cu catel si copii sa aprinda o lumanare celui care a fost.Dar peisajul este fantastic….
No!! iar m-am apucat de povesti si pe afara te pomeni ca ne toaca o grindina .DOAMNE APARA!!! MA DUC SA APRIND LUMANAREA DE LA PASTI ca nu-i de gluma.La re….
Felicitari pentru servicel !!! Este si intr-un domeniu dragut. Iar tinutul unde stai este de poveste, nici nu ma mir ca Parintele Arsenie l-a ales pentru odihna si meditatie. Imi pare rau ca s-a abatut grindina asupra gradinii tale, sper sa scape cu daune minime.
Deci!! cum iti spuneam:s-a dus de suflet ceapa mea de arbagic[7 straturi ] frumoasa ,fasolea :terci la pamant,capsunii: pilaf,cu fructe, cu frunze,rosiile mai mici, mai firavioare-ranite destul de grav,…morcovi,prastanaci,salata,piesici,visine si toate ranite impreuna cu mine[nesatula,c-am pus mult:sa fie]A fost veche lumanarea,ca anul asta am fost putori si n-am calcat pragu’ bisericii pentru Doamne-Doamne, ca popa e cam de ra….
O fi zis si Dumnezeu: oltenii saracii sa nu mai traiasca?VREO 3-4 ani ne-a cam iertat ‘AL DE SUS’sau ‘al de jos’ ..da’ azi a dat..asa..din rarunchi,sa ne mai rupa ciocu’…
Azi am cusut… da-i pacatu’ patronului..nu al meu[ca pentru firfirei m-am dus]..Era gheata cat nucile…
Asta e!!
Sa ma atentionezi cand scriezi despre DOBROGEA,sa-mi mai clatesc sufletul si ochii ca rau m-am otravit azi.. As putea sa-mi prezint condoleante sincere de una singura ca le merit..Pe cuvant.
Sincere condoleante si din partea mea. Sa le fie tarana usoara! Poate ca de fapt e bine ca ai plantat “sa fie”, ca acum au ramas mai multe…au dat un test de viata si de moarte si au ramas cele puternice. Sper sa isi revina si celelalte, trebuie sa le dai ragaz o zi-doua. O sa te anunt cand ma apuca inspiratia si voi scrie despre Dobrogea. Deocamdata mi-e greu sa scot si doua vorbe in scris, nu stiu de ce. Trec printr-o perioada pe care o stiu bine, ca am mai patit. Ne auzim cu bine!
Doamne,sper ca ai doar o parlita de depresie cauzata de grindina ardeleneasca..Dar nu te necaji;TRECE ,cu apa rece[precis].Sper ca nu -i nimic grav[ASIGURA-MA CA NU-I GRAV!1]Cati ani ai?[ca nu mai stiu daca am citit].Je am 54 si ma lupt cu chestia aia de care e cam rusinos sa vorbesti chiar si pe la colturi[meno..]si care cuprinde bufoane,istericale,insomnii,depresii..si-i vai si amar de cei din jur[pe toti ii pun la treaba ]
Deci :am inteles!sa traiti!!- ti-e greu da’zi-mi ca-i doar o prapadita de depresie:ca trece,du-te in gradina si uita-te la flori…si zi:
DOAMNE multumesc ca mi le-ai lasat,sa-mi bucure sufletul cu viata si culorile lor,si uita-te la cer si zi:-DOAMNE multumesc ca am mai trecut o zi cu bine,si MULTA ,dar MULTA SANATATE!!
[Si nu te nacaji de gradina mea ,da-le-n zmei de verzituri ca -si revin ..daca vor] am glumit..
Multumesc pentru grija. Nu pot sa o numesc depresie, oricat de chic si la moda ar fi, pur si simplu este asa doar o stare de lene generalizata (am pus diagnosticul). Dar in week-end-ul asta promit ca trece, mai ales ca avem invitati niste prieteni veseli si draguti. Cu copii multi si la fel de draguti. Stiu despre “boala” ta din auzite, de la mama. Multa sanatate tie si gradinii si la fizic si mental!
Andreea, astept adresa ta, ca sa trimit semincioarele
Scuze pentru intarziere si multumesc ca nu m-ai uitat. Ti-am trimis adresa astazi.
Buna ziua. In primul rand trebuie sa spun ca ma incanta site-ul dumneavoastra pentru ceea ce faceti si cum se discuta aici. Pentru inceput vroiam sa va propun un schimb de link-uri, incerc sa ma conectez cu cei ce au pasiunea comuna a plantelor , si eventual sa particip la discutiile de viitor in calitate de arhitect peisagist. site-ul meu: http://www.amenajarigradini.blogspot.com
Intre timp, trebuie sa spun ca acel brad nu are 45 de ani, si nu are cum sa creasca aproape jumatate de metru pe an. Totusi sunt curios si ma intrebam cat a crescut din mai pana acum. Multumesc.
Bine ai venit in gradina mea! Multumesc pentru cuvintele frumoase. Am vizitat “gradina” ta si o consider interesanta, de aceea te-am si recomandat in lista mea de prieteni. In legatura cu bradul, cred ca ai dreptate – in legatura cu varsta, s-ar putea sa fi facut o confuzie cu cedrul achizitionat toamna trecuta. Bradul pe care l-am aratat in poza a crescut in diametru, din mai pana acum, minim 20 de cm. Nu stiu daca pana in mai-ul viitor va mai creste in acelasi ritm, probabil ca iarna nu prea. Totusi, cred ca a fost influentata cresterea si de perioada obligatorie de acomodare. Voi putea spune mai exact anul viitor. PS Indraznesc sa te intreb despre o chestiune, poate poti sa ma ajuti – am plantat prin curte si vreo 5 artari – doi cu coroana sus si frunze verzi, unul sub forma de tufa rosu, unul tuns ca o umbrela rosu si o tufa mare verde. Doi dintre ei au fost plantati toamna trecuta, restul tot prin mai. Cei plantati toamna au facut frunze primavara, ceilalti erau deja plini de frunze. Vara, tuturor li s-au uscat frunzele aproape complet, iar acum, toamna, au inceput din nou sa infrunzeasca. Nu au suferit de seceta, deoarece i-am udat des. Vreau sa aflu de ce s-au uscat vara si daca sa ma astept la asta si anii viitori – au trebuit sa se acomodeze, prea multa apa, vant, prea cald???…Daca stii…te rog.