Jurnal din Franta – Ziua 49, Ziua Mea, Rouen
Astazi este Sf. Andrei, “Cap de Iarna” – asa imi spuneau bunicii mei cand eram copil. Adica mie asa imi spuneau – “Andreea, Cap de iarna”. Era clar pentru ei, de la Sf. Andrei incolo, venea iarna. Nu mai devreme, nu mai tarziu.
Nu stiu cum o fi vremea pe la noi prin tara, insa aici, astazi au fost in jur de 13 grade, nor si vant.
Dimineata am iesit la plimbarea obisnuita, cu o scurta pauza de croissant si cafea pe o terasa (inchisa) din port, apoi am plecat spre Rouen, oras situat la vreo 85 de km de aici.
Este a nu stiu cata oara cand mergem in Rouen in timpul vacantelor noastre din Normandia, dar nu ma satur sa retraiesc mereu sentimentul ca ma aflu intr-un orasel imaginat pentru copii de vreun scriitor de basme. Stradutele inguste sunt pline de cladiri vechi, inghesuite parca unele in altele, si viu colorate - de la bleu la vernil si de la burgund la roz, cu arcade boltite care ascund in spatele lor mici curti secrete, cu mici magazine cu vitrine stralucitoare la parter, cu forfota si veselia unui oras studentesc, dar si plin de relicve ale istoriei vechi si zbuciumate pe care a trait-o.
Noi ne-am plimbat un pic pe stradute, apoi am luat pranzul la unul dintre cele mai frumoase restaurante intalnite de mine, La Couronne. Restaurantul asta este deschis din anul 1345 (oare cam ce faceam noi in anul ala?) in acelasi loc, aceeasi cladire, doar ca atunci cand a fost deschis prima data avea denumirea de “Auberge”, adica un fel de han in care gazdele isi impart masa cu calatorii. Inauntru, atmosfera calda a unui han s-a pastrat, chiar daca la ferestre sunt atarnate acum draperii din matasuri grele, pe mese sunt aranjate portelanuri englezesti si tacamuri din argint, iar meniul este destul de variat ca sa te puna un pic in dificultate. Clientii de la mesele din jur se cunosteau si se intretineau cu “gazdele”, iar Audrey Hepburn ne privea misterios din fotografia cu autograf atarnata pe un perete. Doamne, ce frumoasa era!
Pe peretii holurilor sunt alte zeci de fotografii cu autograf ale unor personalitati care au mancat pe la ei (Salvador Dali, Sophia Loren, John Wayne, Jean Paul Sartre, Jim Harrison, Brigitte Bardot, Grace de Monaco, Ingrid Bergman, Anatoly Karpov si multi, multi altii).
Am mancat si noi bine si apoi am plecat din nou la o plimbare pe strazi si prin magazine. Mi-am cumparat 2 bluzite si niste pantofiori din piele intoarsa, burgund.
Seara, cand am plecat, luminitele care impodobeau orasul erau aprinse, iar langa Catedrala Notre Dame era in plina desfasurare o Piata de Craciun.
M-am intrerupt putin din scris pentru ca Ionut a pus masa – Ajunsi acasa, Ionut mi-a facut o supa de legume cu piept de pui, care, in conditiile racelii care ma chinuie, a fost mai buna decat orice altceva. Urmeaza Fervex, serial si somn.
Asa se mai incheie o zi frumoasa.
PS Multumesc tuturor care s-au gandit la mine si mi-au urat La Multi Ani!
Franta este foarte frumoasa si foarte diversificate pesajele. Chiar si cele cu soldati inarmati…. Nu stiu ce as alege intre Andaluzia, Coasta de Azur si Italia? le iubesc pe toate. Vacanta frumoasa si constructiva!
Daca mergi in Franta si vrei in zona de sud, iti recomand mai degraba Provence decat Coasta de Azur. Este mult mai pitoresc. De exemplu te poti caza in Lourmarin, sau Gordes, sau Rousillion. Am scris despre Provence pe aici… Daca vrei sa fii mai aproape de Paris (poate sa le combini intr-o vacanta), iti recomand Normandia. Iar in Italia – Toscana, Lacul Garda sau Coasta Ligurica. Of, cate locuri, cate amintiri! In Andaluzia nu am ajuns inca.
Eu m-am gandit la tine, dar am uitat ca e Sf. Andrei Da, da, sunt uneori extrem de uituca, mai ales cand ziua incepe devreme si se termina la miezul noptii …
La multi ani, Andreea !!! Cele mai bune urari si sa ai parte mereu de vacante la superlativ !!!
Superbe pozele si mai ales povetea zilei … Nu ne dezvalui si ce ati servit la masa in vechiul restaurant ? Mor de curiozitate, pofticioasa cum sunt
Multumesc pentru ca te-ai gandit la mine. Si pentru urari. La restaurant eu am luat – Supa de avocado cu mere verzi si crab ; si apoi peste – Cod ; si desert – Tarta fina cu mere si inghetata de vanilie iar Ionut – Ficat de rata la tigaie ; apoi – Friptura de vita cu piper indian si desert – asortiment de sorbeturi si inghetata de casa. Cam asa ceva!
Cred ca imi place mai mult alegerea ta
Draga Andreea, la multi ani si bine ai revenit! Ti-am simtit lipsa, dar asa o revenire cu povesti din vacanta compenseaza din plin.
Ma bucur sa te aud, Oana! Deci se pare ca sunt iertata Multumesc pentru urari.
La multi Ani! frumosi, sanatosi, draga Andreea, bucura-te de fiecare clipa! Imi pare bine sa te revad in spatiu virtual!Mi-ai lipsit! Sper sa te faci bine si sa ne delectezi cu postarile tale! Adica am devenit dependenta, ma lasi asa in nestiinta, cu gradina, cu pomisorii? Ti-am spus odata de mult ca ma coc la etajul opt, pai deja am teren, si am atatea ganduri ca pierd ore, nopti, cautand materiale, decoruri, proiecte si multe altele! ☸
Multumesc pentru urari! Inteleg ca si tu ma somezi sa scriu despre gradina, stiu, stiu ca trebuie sa o fac. De fapt astazi, pentru ca am stat pe acasa si nu am avut asa o activitate care sa merite povestita (in afara ca plimbandu-ne pe aici ne-am intalnit cu cei 3 care fac emisiunea Top Gear? si apoi i-am urmarit pe aici?), am cautat prin calculator si cardurile de memorie pe care le am la mine pozele cu pricina – gradina vara. Si imi lipseste un card – sper sa fie doar ratacit pe acasa, dar acasa ajung abia pe 15 ianuarie asa ca… O sa scriu daca acceptati despre gradina de la finalul primaverii, ca pe asta am gasit-o. Si imi pare asa rau – ca aveam casa pe care am retencuit-o si i-am schimbat culoarea (am facut-o un verde-oliv – suna ciudat, stiu, dar e chiar draguta), am mai adus cativa arbori, gradina de legume s-a intrecut pe ea anul asta, am pietruit aleile si trotuarele cu travertin… atat de multe am facut! Ma acceptati cu pozele de primavara?