Jurnal din Franta – Ziua 48, Trouville
Buna! Astazi am petrecut o zi foarte draguta. Sa va spun ce si cum. De dimineata – o dimineata aproximativa, ca doar sunt in vacanta – am iesit frumusel la plimbarea obisnuita prin Honfleur, pe stradutele bine-cunoscute, la pas, noi trei. De obicei dam un ocol de port, insa in dimineata asta batea vantul puternic si am deviat un pic de la rutina.
Dupa vreo 20 de minute de plimbare, am poposit pentru un mic-dejun intarziat La Petit Chine. Eu mi-am luat mic-dejun “a la francaise”, adica – bagheta, unt, dulceata, briosa, ceai, iar Ionut, doar o cafea si un suc de portocale. Am impartit bagheta mea cu unt si dulceata, apoi ne-am scos cartile si am citit cateva pagini. Eu acum citesc “Fals tratat de manipulare” de Ana Blandiana (m-am indragostit de femeia asta), iar Ionut, “Fiica lui Hokusai”, o carte minunata, pe care eu deja am citit-o. Pe locul asta, La Petit Chine, l-as lua acasa daca as putea. Sper ca fotografiile pe care le voi face pe aici sa surprinda macar un pic din farmecul lui.
Dupa masa, am facut o oprire pe acasa, ca sa ma imbrac mai gros si ca sa manance Marty. Apoi am plecat in Trouville, un oras-statiune aflat la vreo 20 km de Honfleur, cu plaja, centru vechi, promenada, piata de peste, restaurante si tot ce ii trebuie. Si aici am poposit in piata de peste. O sa fac o paranteza acum, pentru ca ma simt obligata sa va povestesc un pic cum este aceasta piata. Intri in piata – pe stanga (sau dreapta, depinde din ce parte vii) sunt tarabele cu peste. Bine, nu doar peste, sa nu intelegeti gresit – cu tot ce misca in apa – crabi, creveti, langustine, stridii, melci mici si mari, arici, homari de toate culorile, midii si firesc, zeci de feluri de peste de toate marimile si culorile. Revin – in stanga tarabele, iar in dreapta, cele doua zone despatindu-se doar de un drum ingust de 2 metri, mese de bar cu scaune, la care lumea mananca crud sau un pic gatit ce se vinde la piata. Aici ne-am oprit! Am gasit o masa la Chez Alain (asa il cheama pe proprietarul tarabei/terasei) si am comandat fiecare cate o duzina de stridii. Le-am primit imediat, pe un platou cu gheata. Le-am mancat repejor, si am plecat mai departe. Adica – peste drum, la terasa Central, ca sa mai mancam si niste midii “a la creme” (adica cu smantana), specialitate normanda, si o duzina de melci cu usturoi. Am incheiat cu o portie de zmeura. Am mancat cam mult astazi, recunosc.
Aici, pe terasa, m-a amuzat ceva. La o masa mai incolo erau un domn cu o doamna, iar alaturi de doamna respectiva, pe un alt scaun, la masa, era catelul lor. Statea la masa asa cum stateau si stapanii. M-am gandit atunci cum ar reactiona romanii nostri la asa “un tupeu”, adica cum, sa stea “javra” la masa cu ei? De cand il avem pe Marty ne-am lovit de atatea ori de rautatea romanilor vis-a-vis de animale, si de cei care au animale, ca as putea povesti doua zile. In fine – i-am si pozat ca sa vedeti si voi ce draguti erau.
Dupa masa, am iesit un pic pe plaja. Erau 10 grade, un vant de te lua pe sus, iar plaja era plina de oameni, unii se plimbau, altii faceau windsurfing sau alte astfel de sporturi, altii ridicau zmeie. Asta este unul dintre lucrurile pe care le-am observat aici – indiferent de vreme, plaja este plina de oameni. Marea si plaja fac parte din viata lor, iar cand au timp, o baga in seama.
Nu am stat prea mult pentru ca am inghetat, insa aceasta scurta iesire m-a facut fericita. Marea, cu energiile pe care le imprastie in jur, imi da un sentiment de libertate deplina. M-a luat Ionut mai mult cu forta de pe plaja, si bine a facut, ca odata ajunsa in masina am simtit de fapt cat de tare inghetasem. Apropos – V-am spus ieri ca Ionut e racit, nu? Acum sunt eu. Am promis ca maine ma voi face bine.
Dupa escapada din Trouville ne-am intors acasa, si am urcat direct in apartament. Am baut un Fervex si m-am apucat de scris. Eu aici, iar Ionut face niste treaba pentru la birou. In seara asta stam acasa, vom manca ce avem prin frigider. Trebuie doar mai tarziu sa iesim 10 minute la plimbare cu Marty, sper sa se ofere Ionut pentru ca nu as vrea sa mai ies in frig.
Ne vedem maine!
PS Va multumesc pentru mesaje!
Frumoasa ziua voastra si imi place grozav ca ne povestesti, chiar daca jurnalul a inceput in ziua 47 Plaja pare fantastic de friguroasa, incat ma mir ca e populata. Ai grija de tine si fa-te bine repejor, da ?
In alta ordine de idei, zmeura in Noiembrie, la sfarsit suna atat de exotic Iar localul vostru preferat e superb ! Serveste si bezele la cafea ?
Noapte buna !
Pai ma gandeam sa fac un scurt rezumat si pentru zilele 1-46, ca am atatea de spus – de exemplu, in intervalul asta am fost vreo 5 zile la Paris, chiar inainte de atentate, la Open-ul de tenis, si l-am vazut jucand de Djokovici, Murray, Wawrinka si Ferer. A fost un vis! Vedem ce timp am si povestim… Zmeura a sunat exotic dar a fost acrisoara. Dar sa vezi ce capsune au astia pe aici! Dulci, pufoase… zici ca sunt din gradina de acasa. Localul asta unde ne petrecem noi diminetile (si nu numai), apartine unei familii, sot-sotie-fiu. Au si angajati, insa ei, familia asta, sunt foarte simpatici. Suntem de-ai casei deja… Pe langa mancarea pe care o servesc, mai vand si tot ce tine de ceai si servirea lui, carti de bucate, fete de masa, dulceturi, iar cat timp iei masa esti inconjurat si de multe lucruri frumoase pe care, evident, poti sa le si cumperi. Si da, iti pun bezele la cafea. Dragut, nu?
Buna,
M-am zgribulit putin vazand pozele de pe plaja.Imi amintesc ca acelasi sentiment de uimire l-am avut prima data cand am fost intr-o vara pe o plaja din Olanda.Erau in jur de 18 grade, in luna iulie, si oamenii se bucurau de mare, inaltau zmee , copii cu geci de vant pe ei faceau castele si cativa curajosi inotau.Erau intr-o perfecta comuniune cu marea.
PS Imi place la nebunie ceramica pictata de la cafeneaua vostra!
La multi ani!
Multumesc pentru urare! Ma bucur ca ti-am trezit amintiri placute. Si aici am vazut inotatori, insa nu acum, ci in urma cu vreo 2 saptamani. Este minunat litoralul lor de aici, este format din plaje amenajate dar si plaje salbatice, plus Plajele Debarcarii, in parte salbatice si uneori purtand semnele luptelor care s-au dat pe ele. In plus, imi place foarte mult cand este maree si apele sunt mult retrase, sa merg pe nisipul inca ud si plin de scoici sau melci. Plaja atunci poate avea si 400-500 metri latime, este foarte spectaculoasa. O sa pun niste poze curand ca am tot facut. Si maine mergem la plaja, sa vedem cum va fi… Te salut si te mai astept in vizita!
Bine ai revenit! Te citesc de ceva timp, am fost in situatia voastra (ne-am mutat din oras intr-un satuc, e drept foarte aproape de oras). Am citit cu mare drag tot ce ai scris, mi-au prins bine toate sfaturile si detaliile legate de gradina si casa. Am tot sperat sa te intorci si eram sigura ca intr-o zi o sa revii, ce ma bucur! Sa aveti o vacanta placuta!
Buna, Flora! Ma bucur ca pagina mea ti-a fost de ajutor, si sper ca viata la tara sa iti placa la fel de mult cum imi place si mie. Si eu locuiesc destul de aproape de Constanta, la vreo 40-45 km, si in unele perioade fac naveta zilnic, insa nu as renunta la casa, curtea, cerul, linistea, natura mea pentru nimic ce mi-ar putea oferi Constanta. Succes in tot ce intreprinzi! Te mai astept in vizita!
P.S. La multi ani de Sfantul Andrei!
Multumesc!
Buna dimineata. Foarte frumoase imaginile,surprind excelent atmosfera patriarhala a locului. Distractie placuta.
Buna, Vasile, multumesc de vizita si de urare.
La multi ani Andrea de Sf. Andrei !
Multumesc, Cristi! La Multi ani si printesei voastre! Va pupam pe toti si va asteptam la mare!
La multi ani ! de Sf. Andrei
Multumesc frumos!
In primul rand vreau sa va urez insanatosire grabnica amandurora! Foarte frumos oraselul in care va petreceti vacanta!
Si marea cu plaja orasului-statiune mi se par frumoase. Un pic de frigut se vede asa din poze, dar cred ca plimbarea a fost placuta.
Si noi am fost la Oostende, la Marea Nordului in Belgia (inainte de atentatele de la Paris) si mi-a placut sa vad marea si plaja in noiembrie. Abia astept sa-i arat sotului meu pozele cu fructele de mare. Si el este mare amator.
A, si catelul de la masa e demential! Ce fatuca are!
Seara frumoasa, Andreea!
Eu mai incerc, din cand in cand, niste creveti la tigaie, iar de la el cateva scoici.
Buna, Mihaela! Deja ne-am facut bine, dar iti multumesc pentru grija. E adevarat, e destul de frig, practic clima de aici este asemanatoare cu cea de pe la noi, deci fiind deja decembrie… Insa vom pleca in curand in sudul Frantei si acolo e un pic mai cald si mai mult soare. Am cautat pe net Oostende, si mi s-a parut foarte frumos, cumva are asemanari cu localitatile de pe aici. Am vazut plaja lata, catedrala, cladiri vechi, portul… Cum ati ajuns aici? Adica nu cu ce , ci cum ati ales destinatia. Nu cred ca este foarte populara printre romani. Saluta-l pe sotul tau din partea mea si spune-i ca data viitoare cand mananc stridii o sa “inchin” una in cinstea lui. Cred ca diseara… Va salut!