Jurnal din Franta – Nisa impreuna cu fetele – Zilele 61 – 66

3 Ian, 2016 by Andreea

Cum va spuneam, dupa cele 2 luni petrecute in Honfleur, am plecat in Nisa, la “mai cald”. E adevarat, in zona de sud a Frantei iarna este in general insorita, cu temperaturi de 10-18 grade. In Nisa inchiriasem un apartament care arata bine pe net, insa in realitate avea un aer ponosit si neingrijit. Am ramas in el totusi 9 zile, timp in care, pe langa programul de vacanta, cu vizitarea Nisei si a locurilor dimprejur (care ne-a ocupat practic tot timpul, intorcandu-ne acasa doar pentru somn), am dus tratative cu firma care administra apartamentul in vederea recuperarii unei parti din bani. Am reusit partial asta, si dupa aceea ne-am mutat in Provence, in Lourmarin, de unde scriu si acum.
Dar, episodul Nisa, in toata vacanta noastra, a fost unul frumos. Asa cum am povestit si in postarea anterioara, in Nisa am ajuns insotiti de Evelina, si imediat a doua zi a venit si Beti. Am petrecut impreuna patru zile, apoi fetele au plecat acasa. A fost scurt, iar la plecare ne-am luat la revedere cu lacrimi pe obraji.
Dar sa va povestesc despre cum a fost in Nisa.
Apartamentul era pozitionat foarte bine, la 5 minute de mers pe jos de zona veche a orasului, de promenada si de mare, si la tot atat de zona comerciala si Piata Massena. Dimineata plecam de acasa si mancam in zona veche, fie un quiche mergand pe strada, fie un croissant la o cafenea, sau bagheta cu unt si dulceata, plus oua prajite sau omleta la o mancatorie draguta din zona veche.
Apoi, in functie de programul pe care ni-l propusesem, o luam la picior sau ne urcam in masina spre destinatii mai indepartate. O sa scriu mai jos cateva cuvinte despre fiecare loc in parte.

EZE
Pe acest micut sat medieval l-am vizitat intr-o dimineata, in drumul nostru spre Monte Carlo. Se afla la mica distanta de Nisa, iar daca ajungeti in zona, va recomand sa il treceti pe lista. In primul rand, este construit pe un deal, ca orice sat medieval care se respecta, si din varful lui vezi pana departe marea, muntii, orasele din jur. Stradutele care duc in varf sunt – cum altfel in acest loc parca incremenit in timp – inguste si strajuite de case din piatra inghesuite unele in altele, cu ferestre aparate de obloane din lemn, cu piatete micute, cu iedera sau glicina crescute din cine stie ce timpuri.
Aici ne-am oprit la un mic local si am luat un mic-dejun tipic frantuzesc, cu bagheta, unt, dulceata si croissant. Am ocupat o masa exact langa o fereastra care ne-a oferit in acea dimineata una dintre cele mai frumoase privelisti.
Apoi am vizitat micuta gradina botanica amenajata in varful dealului, in punctele cele mai inalte ale satului. Deoarece vizita noastra s-a petrecut dimineata si oarecum in extrasezon, am avut privilegiul de a fi aproape singuri pe aleile strajuite de cactusi teposi, agave sau tufe parfumate de rozmarin. Din loc in loc, statui ale unor tinere ne priveau curioase. Inserarea lor in gradina mi s-a parut minunata.

MONTE CARLO
Monte Carlo m-a lasat cumva fara cuvinte. Ma asteptam sa fie frumos, insa nu stiu de ce, ma asteptam in acelasi timp si la un fel de poleiala, de afisare ostentativa si suparatoare a bogatiei. Dar nu – luxul vazut era doar frumos si autentic, ca si cum “Luxul” acolo s-a nascut. Am colindat pe cateva strazi, am admirat arhitectura, am vazut numai oameni frumosi (bogatia te face mai frumos), am fost in jurul portului unde erau “parcate” iachturi care valorau, fiecare, 40-50 de milioane de euro (am cautat pe net, credeti-ma!), am mancat la un restaurant din port, si am incheiat ziua cu drumul de intoarcere spre Nisa parcurs pe “basse corniche”, adica pe soseaua de langa mare, cu niste peisaje frumoase mangaiate de lumina calda a unui apus de soare memorabil.

NISA
In Nisa am petrecut cel mai mult timp pe stradutele din Orasul Vechi (Vieux Nice). Cred ca este cea mai plina de farmec zona din Nisa, sau in fine, este pe placul meu, eu fiind fanul stradutelor inguste, a piatetelor ascunse intre cladiri, a “comorilor” descoperite dupa colt… Aici am descoperit unul dintre cele mai dragute, autentice si sincere restaurante – Oliviera. Apartine unui cuplu, ea gateste, el serveste, si in acelasi timp, in incinta lui functioneaza si un magazin care vinde ulei de masline. Fiecare fel de mancare, inclusiv desertul, este insotit de ulei de masline produs in Provence sau pe Coasta de Azur. Si ce mancare!!!! Am mancat aici niste pachetele cu branza feta, o salata de vinete cu branza de capra, salata de anghinare, caprese, supa de iepure… Italiano-frantuzo-grecesc – o combinatie fericita, va spun!
Din zona veche am urcat intr-o dimineata pe dealul care gazduieste parcul “Le Chateau”. Parcul este prost intretinut, insa privelistile care se deschid in fata ochilor, odata ajuns sus, merita plimbarea. Vezi de aici de sus, pe o parte, orasul vechi, cu acoperisurile lui inghesuite si mai in departare, Promenade des Anglais, si in cealalta parte, portul turistic si localitatile din jur.
In Nisa am mai vizitat Gradina Botanica, care nu m-a impresionat in mod deosebit. Ce sa ii faci – am devenit foarte pretentioasa in ceea ce priveste gradinile botanice dupa ce am vizitat cateva in Asia! Pur si simplu nu se compara.
In plimbarile noastre prin Nisa nu am ratat, firesc, Promenade des Anglais, plina mereu de oameni iesiti la plimbare pe jos, cu bicicletele, rolele sau trotinetele. Am zabovit un pic aici intr-o dimineata si am lasat soarele sa ne incalzeasca spatele. A fost o pauza de tinut minte.

ANTIBES SI CANNES
Asa am petrecut ultima zi impreuna cu fetele, am vizitat Antibes si apoi Cannes. Antibes era un pic adormit, probabil in alte perioade ale anului este agitatie mai mare. Am coborat pe o mica plaja ca sa vedem nisipul atat de laudat din Antibes si sa testam cat de rece este apa, mai ales ca in Nisa, cu o zi inainte, am vazut oameni facand baie. Era rece, deci – concluzia corecta – Erau nebuni!
Cannes nu m-a impresionat, in afara de promenada celebra care intradevar, era frumoasa, am gasit orasul destul de insipid, iar faima lui mi s-a parut doar un bun produs de marketing. Poate gresesc, nu stiu. Nu am petrecut mult timp aici, spun doar impresia pe care mi-a lasat-o asa, la prima vedere.

Si astfel, cele cateva zile petrecute impreuna cu fetele, Beti si Evelina, s-au scurs imediat. Prea repede!

EZE