Japonia
Acum cateva zile m-am intors din calatoria in Japonia. O vacanta aici mi-am dorit-o de foarte mult timp, intotdeauna Japonia a exercitat asupra mea o atractie – nascuta din tot ce am citi si vazut in filme sau documentare despre aceasta tara. A fost posibil acum, din fericire, si am petrecut aici aproape trei saptamani. Stiu ca este mult, insa va spun ca este putin. Nu m-am dus doar pentru a bifa atractiile turistice prezentate in ghidurile turistice, m-am dus pentru a incerca sa patrund un pic in spiritul Japoniei. Aceasta misiune a fost partial implinita si simt, dupa trei saptamani petrecute aici, ca mai este atat de mult de descoperit. Dar am inteles ceva – Spiritul Japoniei – tara cladita pe o fasie de pamant neprimitor si totusi una dintre cele mai dezvoltate tari din lume – sta in poporul japonez. Daca m-ar intreba cineva ce m-a impresionat cel mai mult aici – raspunsul ar fi simplu – Oamenii!
O sa va dau cateva statistici – nu este felul meu de a scrie, stiu, insa vreau sa va fac sa intelegeti, iar cifrele prezentate mai jos cred ca pot servi acestui scop. Japonia are 128 milioane de locuitori, pe o suprafata comparabila cu a Norvegiei (care are 5 milioane de locuitori), in timp ce ambele tari au aproximativ 80% din suprafata muntoasa. Este situata la imbinarea a trei placi tectonice, ceea ce produce, anual, circa 1500 de cutremure, unele dintre ele majore. Somajul este de doar 3,6%, iar infractionalitatea de 1%, in scadere continua in ultimii 11 ani. Speranta de viata este de 83 de ani. Este singura tara impotriva careia s-a folosit bomba atomica. De doua ori.
Vacanta in Japonia s-a desfasurat in patru locuri – Tokyo, Nikko, Magome, Kyoto. Am vazut modernism, insa si istorie si traditii. Am colindat strazile pline de lumini din Tokyo, am calatorit cu trenul de mare viteza Shinkansen, dar am mers si pe “drumul samurailor” in Magome. Am vizitat temple, alei strajuite de cedrii seculari, gradini sculptate in stilul zen, am mers pe o “podea privighetoare”, am dormit ca ei si am mancat ca ei. Am vazut Muntele Sacru, Fuji, si culorile inceputului de toamna. Am spus “da” oricarei provocari care mi-a iesit in cale si am imbratisat totul cu entuziasm.
A fost o calatorie, nu o simpla vacanta. O calatorie care m-a imbogatit.
Stiu ca asteptati fotografii, asa ca am facut un colaj. In perioada urmatoare voi scrie despre fiecare loc in parte, pentru ca sunt atat de multe de spus!
Va las in compania Japoniei, asa cum am vazut-o eu.
Alte Articole
-
Hong-Kong – impresii generalePostat: 31 Mar, 2013
25 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Buna simineata. Superb, o experienta pe care poate o traiesti o data-n viata. O cultura si o civilizatie fabuloasa. Fotografiile sunt minunate dar, imi inchipui cat de mirifica e realitatea japoneza.
O duminica linistita.
Buna dimineata, Vasile! Ai dreptate, realitatea e mult mai complexa decat a reusit sa surprinda aparatul si decat sunt eu in stare sa redau in cuvinte. Si nici nu am pretentia ca am inteles tot ce am vazut. Politetea si curtoazia oamenilor este remarcabila, atat de diferite de ale societatii occidentale – cu toate ca nu sunt vorbitori de limba engleza, nu am fost in vreo situatie sa nu ne descurcam sau sa nu gasim ajutor. Toata lumea se da peste cap sa isi faca treaba bine (indiferent ca sunt ospatari, soferi de taxi sau controlori in tren) si sa te ajute. Si o fac mereu cu un larg zambet pe buze, fara sa te priveasca cu superioritate si fara sa astepte mai mult decat un “Arigato gozaimasu!” (Formula politicoasa pentru Multumesc). In Japonia am vazut mai bine decat in oricare alt loc ca “oamenii sfintesc locul”.
Japonia m-a lasat fara cuvinte. Sper sa mi le regasesc curand, ca vreau sa va povestesc tot. O duminica frumoasa si o noua saptamana cu noroc!
Buna dimineata, Andreea !
Fascinanta “lumea” pe care ne-ai prezentat-o !
Ma impresioneaza placut si marea ta dorinta de cunoastere,calitatea fotografiilor si a talentului de povestitor . Si apoi, eleganta cu care impartasesti cu noi toate acestea .
Iar voi doi, sunteti minunati !
Cu bine,
Buna dimineata, Teodora! Ma bucur ca ti-a placut calatoria alaturi de mine si sper sa ma urmezi si in celelalte episoade despre Japonia. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru complimente. Te salut cu drag!
Am asteptat cu nerabdare impresiile de vacanta. Ma bucur mult ca ti-ai implinit visul japonez!
As vrea sa ma reintorc in Japonia, poate intr-o primavara, ca sa vad florile de cires… Un alt vis, care se alatura altor cateva (zeci
) legate de calatorii. Mi-as da si ultimii bani pentru a pleca intr-o vacanta. Uneori am facut-o si nu am regretat niciodata 
Inteleg bine ce spui
. Cat mai multe implinite sa aveti!
Am atataea de spus….dar deocamdata aleg sa tac.Multumim pt imaginile afisate ,vacantele voastre ,casa,gradina, bucatatria sunt pentru mine un stil viu…viata frumoasa ….
Buna, Simona! Cand esti pregatita, te ascult… Multumesc pentru cuvintele frumoase. Te mai astept in vizita (cu sau fara cuvinte)
Cu drag, Andreea.
Eu ma asteptam sa vad imagini din Florenta si tu ai ajuns in Tara Soarelui Rasare
Superba toamna cu muntele Fuji in fundal ! Te invidiez nitel 
Daca as merge in Asia vreodata, Japonia e prima pe lista.
Bine te-am regasit, draga Dani! Toamna asta a fost plina de vacante, deci stiu ca merit putina invidie
Am fost in septembrie cu intreaga familie in Italia si Praga, apoi m-am intors acasa pentru vreo 10 zile si am plecat din nou pentru 3 saptamani. Muntele Fuji m-a impresionat si pe mine foarte tare, prin forta pe care o emana si frumusetea extraordinara pe care o arata. Dupa excursia pe lac am urcat cu telecabina pe un alt munte, pentru a-l privi de sus pe Fuji, insa s-a ascuns intre niste nori negri si nu a mai vrut sa se arate. Totusi, la plecarea din Japonia, l-am mai vazut o data din avion. Nici nu iti poti inchipui! Conul lui alb spargand norii de asemenea albi…mi-au dat lacrimile cand l-am vazut, atata era de maiestuos si in acelasi timp, parca fragil. Nu am avut aparatul la indemana, dar ii voi purta mereu in memorie imaginea. Recomand oricui calatoreste in Japonia sa faca o excursie si sa il “viziteze”, macar si asa, de la distanta, cum am facut-o si noi. Indrazneste, Dani, sa visezi la Asia! In cazul meu a fost dragoste la prima vedere…
Bine ai revenit, Andreea! Asa e, omul sfinteste locul. Intotdeauna.
Am vazut cum japonezii au dat masura remarcabilei lor civilizatii cu ocazia tsunamiului din 2011.
Ai mare dreptate, Gabriela! Ei inca au probleme economice din cauza acelei nenorociri – in prezent au inchise majoritatea centralelor nucleare si importa curent electric. Somajul a crescut in zonele respective si chiar sunt unele voci care cer redeschiderea centralelor indiferent de pericole. In plus, in anii urmatori se asteapta ca Vulcanul Fuji sa erupa, ceea ce va insemna mari pierderi. Sunt un popor incercat.
Tin sa iti spun ca de abia asteptam sa te intorci ca sa vad pozele si sa citesc parerea ta despre Japonia. E intr-adevar o experienta speciala, unica si de neuitat, ai vazut lucruri minunate, iar cifrele pentru care te scuzai oarecum, spun de fapt enorm de mult despre Japonia. Gradinile lor sunt printre cele mai frumoase, iar vazand pozele tale m-am mai convins inca odata de acest lucru, iar drumul samurailor chiar pare o idee foarte interesanta. Prin postarea ta chiar mi-ai aprins scanteia unei idei de a vizita Japonia, in ciuda faptului ca pana acum nu ma atragea aproape deloc aceasta tara. Dar pana atunci, in aprilie, voi vedea Sri Lanka, deci va fi necesar sa aman o vacanta in Japonia. Bun venit acasa si speram sa nu mai faci prea curand pauze atat de lungi pe blog!:)
Draga Marc, ma bucur daca am aprins “scanteia”. Si eu am lista facuta pentru vacantele de anul urmator, deci te inteleg. Poate primavara urmatoare, cine stie? Sa prinzi ciresii infloriti… Iti recomand calduros Japonia ca destinatie de vacanta, stiind si atractia ta pentru Asia in general. Nici pe mine nu ma atrage Sri Lanka, cred ca din cauza apropierii de India, deci astept impresiile tale. Oricum, daca mergi pentru plaja nu are cum sa nu fie frumos. O iarna frumoasa si plina de planuri de vacanta!
Abia astept sa citesc despre calatoria voastra, despre oamenii pe care i-ati intalnit …..
O sa scriu mult despre Japonia, sper sa nu va plictisesc. Sunt atat de multe de spus… Multumesc de vizita!
Buna Andreea! Daca-i stii cat am asteptat postarea aceasta?!
Duminica placuta!
Foarte frumoase pozele! M-am uitat la ele de nu stiu cate ori. Astept cu nerabdare si celelalte postari.
Un prieten care a vizitat Japonia cu vreo 10 ani in urma, ne-a spus ca: “Este o alta PLANETA.”
Buna, Mihaela! Asta e prima postare despre Japonia, mai urmeaza si altele… Sa stii ca, daca in cazul altor tari vizitate m-am gandit de fiecare data ca sunt la zeci de ani distanta de noi, si m-am gandit cu o oarecare mahnire si invidie, macar la Japonia, care mi s-a parut la sute de ani distanta, nu am mai avut aceasta mahnire. Nu avem cum, din punct de vedere al dezvoltarii industriale si tehnologice, sa ii ajungem. Despre civilizatie – nu mai spun! Deci ce a spus prietenul tau acum 10 ani este perfect valabil. De aia imi este si greu sa povestesc celor care ma intreaba, despre cum a fost. Sunt atat de diferiti incat doar cateva fraze nu pot descrie. In scris, cu fotografiile drept sprijin, parca e mai usor. Voi posta astazi inca ceva despre ei, sper sa intregeasca “tabloul”. Multumesc de vizita!
buna seara…ca de fiecare data ne incanti cu fotografii minunate…iar de vacanta ce sa zic,o experienta unica…o seara placuta.
Buna, Crenguta! Ma bucur ca ti-au placut, mi-a luat ceva sa le selectez… O zi frumoasa!
Pentru cineva care nu stie semnificatia cuvantului ZEN, este de ajuns sa priveasca aceste imagini pentru a intelege. Nu mai este nevoie sa caute in dictionar.
非常に美しい
Bine ai venit in vizita, Laur! Ma bucur ca imaginile te-au inspirat – sa stii ca nu am facut eu vreun efort, doar am focalizat si am apasat pe buton. Asa e Japonia, pur si simplu. Zen! Cum bine spui si tu! O seara frumoasa!
Fotografiile ca fotografiile, mai mult vorbele ma lumineaza
.Prajitura verde, ai mancat din ea , presupun. Nu te intreb cum a fost, sigur buna. CUmva din alge? 
IAr holul ala lung si portocaliu? Vezi, pozele fara vorbe pentru noi nu insezmna asa mult ca pentru tine care ai trait si atins toate locurile astea . 
Daca te duci cu mouse-ul pe poza, apare si un scurt textulet cu ce reprezinta ea. Sau daca faci click pe poze si le maresti, deasupra fiecareia scrie acelasi text. Prajiturica este din ceai verde, am mancat-o si a fost minunata, de altfel am mancat multe deserturi cu ceai verde si au fost toate foarte bune, iar holul portocaliu este la templul Fushimi Inari din Kyoto si sunt de fapt niste torii (porti) intinse pe kilometri intregi – nu am strabatut tot drumul, am mers vreo ora si apoi ne-am intors. O sa scriu pe larg despre fiecare oras vizitat, asta este un fel de introducere
Ma bucur ca tu chiar citesti ce scriu, cu toate ca textele mele sunt destul de lungi. Sunt sigura ca sunt multi care se uita doar pe poze. E ok si asa, fiecare cu preferintele lui. Ma bucur de orice vizita!