Dolly – papusica cu cheita
Am gasit-o pe marginea drumului, mica cat o cescuta. Firesc, nu am parasit-o si noi, si am luat-o acasa. Nu inteleg – si daca poate sa imi raspunda cineva, sa o faca – cum oamenii, semenii mei, pot parasi spre moarte sigura o alta fiinta. Daca o lasa sa mai creasca langa mamica ei cateva saptamani, o arunca in lume cu o sansa macar. Insa atat de mica cum era ea… nu avea cum sa traiasca – langa drum, la marginea unui lan de floarea soarelui. Suntem oameni – si nu trece aproape nici o zi fara sa raman mirata de noi.
O avem deja de trei saptamani si pana acum am tinut-o in casa. De saptamana viitoare, o instalam in magazie, alaturi de Foca. Cred ca or sa se inteleaga bine, mai ales ca Foca este pisica-zen. Nu o spun doar eu, ci toata lumea care o vede – este ceva cu pisica asta!
Cea mica este Dolly, papusica noastra cu cheita – zglobie ca o sfarleaza, vesela si curioasa. Nu am stiut daca va trai – asa de jegarita era atunci. Dupa prima noapte, a inceput sa manance singura, si ne-am linistit. Acum casa noastra este terenul ei de joaca, iar noi suntem uneori jucariile preferate. O iubim toti, si de cand o avem, radem mai mult.
Marty – catelul-intelept – a acceptat-o si a avut rabdare sa o lase sa prinda curaj si sa nu ii mai fie teama de el. A durat ceva, insa acum se joaca impreuna, se cauta unul pe celalalt si isi inspira curaj reciproc. De exemplu, Marty, la un moment-dat, a cazut pe scarile care duc la etaj si de atunci se teme de ele – in sensul ca evita sa le urce singur. Il luam in brate de fiecare data. Insa de cand cu Dolicica, care are resedinta principala intr-un dormitor de la etaj, Marty al nostru a inceput sa urce singur.
Sunt niste draguti si creeaza niste niste situatii foarte amuzante, de altfel, greu de povestit in cuvinte.
Deci, familia noastra s-a mai marit o data – avem acum in grija patru catei si doua mate. Si sper ca cineva de sus sa nu imi mai scoata in cale alte animalute, ca nu stiu unde vom ajunge. 
Dragii mei, ea este Dolly, la doua zile de cand a venit la noi in casa. Iar ultimele doua poze sunt facute ieri.
PS Stiu ca am lipsit mult de aici, si imi cer scuze. Lucrez in turism, iar vara pentru noi este fara timp. Va salut pe toti de la malul marii, dragii mei prieteni, si va doresc o vara frumoasa!
18 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Sa va bucurati impreuna de momente vesele si situatii amuzante! Viata impreuna cu micile si nevinovatele animalute este intotdeauna mai interesanta si mai placuta decat viata fara ele. Si Cineva-de-Sus va stii mereu ce suflet ai si cat de mult poti darui! Sa aveti o zi de duminica placuta!
Asa spun si eu, ca iti fac viata mai frumoasa si mai vesela. Si mai spun ca daca daruiesti, vei fi rasplatit. Nu cred in multe lucruri, insa in asta cred. O duminica frumoasa si tie si o saptamana usoara si plina de zambet!
Ce nasuc rozaliu si dragut are
! sa va traiasca!
Multumesc! Nasuc roz, burtica roz, pernute roz, limbuta roz! Daca ma gandeam mai bine, ii puneam numele Pink. Nu am avut inspiratie deloc!
Nu stiu cum se intampla ca de fiecare data va apar in cale cele mai frumoase animalute! Abia astept sa va vad!
Avem lipici la ele! Si noi!
Ce bine ca ati salvat un suflet de la moarte! Pentru asta o sa va multumeasca toata viata ei:) O vara frumoasa!
Multumirea mea este sa o vad sanatoasa si vesela. Multumesc pentru urari! O vara frumoasa si voua!
Bine ai revenit! Mi-ai lipsit.
Mi-a fost dor sa mai citesc un articol al tau. Felicitari pentru noul membru al familiei, e un scump. Si sper sa reusesti sa scrii mai des. 
Buna, Oana! Ma bucur ca citesti si articolasele mele, chiar daca nu au subiect de calatorii. O sa ma revansez, spun eu! Programam vacantele de la toamna si numar zilele pe calendar. Pana atunci, programez vacantele altora pe litoralul romanesc. De aia sunt ocupata si am lipsit. Dar se termina ea si vara asta! Salutari de la mare!
Uff, bine ca ai revenit. Imi place pisicuta voastra. E foarte serioasa
Cand ai putin timp mai spune-ne de gradina. La noi rosioarele au incercat sa isi faca de cap cu ceva mană, dar tot salată au ajuns. Credeau ca scapa. Pe la tine ce mai e? Ti-am trimis si un e-mail zilele trecute. O zi frumoasa!
Imi cer o mie de scuze, Roxana! Si pentru lipsa, si pentru intarzierea raspunsului! Ce mai, mi-e rusine tare! Abia astept sa se termine vara asta cu turistii ei cu tot si sa am si eu un pic de timp. O sa scriu azi sau maine despre gradina – rosiile mele au crescut foarte frumos anul asta, insa s-au copt atat de greu! Pur si simplu stateau pe vrej neschimbate cu zilele, de am crezut ca nu se mai coc. Primele rosii din gradina le-am mancat acum vreo 2 saptamani, in conditiile in care anul trecut s-au copt la sfrsitul lui iunie. A fost frig, ploi multe, caldura a venit greu… Acum insa…ne bucuram de ele! Ma bucur ca si la tine lucrurile stau bine, chiar daca probabil te-ai necajit un pic. Nu ai ce sa ii faci – bolile si daunatorii apar in fiecare an, iar gradinile noastre sunt destul de vulnerabile nestropite fiind cu chimicale. Am avut si eu gandaci de Colorado in vinete (i-am adunat manual), acum vad ca au aparut lacustele… Impartim totul cu ele, nu avem incotro. Sa te bucuri de tot ce ai realizat in gradina! Te salut, de aici, din gradinaluiardei de la mare!
Buna Andreea! Vad ca este o moda/vreme in care lumea abandoneaza animalute neajutorate pe unde apuca. Si noi ne-am trezit cu o pisicuta mica in curte pe care nu reusim s-o prindem ca s-o deparazitam intern/extern. Cred ca a fost batuta saracuta de ea.
Ce ma mira foarte tare este ca pisicile noastre, doua la numar (mama si fiu) au acceptat-o pe micuta. In general alunga orice pisica straina intra in curte.
In plus, intr-o zi cand sotul meu se uita pe geamul de la etaj, a vazut un tip, la noi pe strada, care scotea din portbagajul masinii doua pisicute (mama si copil, albe complet. Bineinteles ca le abandona pentru ca, in cartier la noi, sunt foarte multe case. Sa va traiasca micuta ‘cescuta’ si sa va bucure foarte mult! A fost o norocoasa ca a ajuns la voi, oameni cu suflet mare si bun.
Ai dreptate, Mihaela! Nici nu stii cate animalute ne ies in cale pe drumul dintre Constanta si Cheia! Oamenii nu inteleg sa le sterilizele si apoi le arunca cu seninatate spunand (cu ipocrizie) “Ce-o vrea Dumnezeu!”. Ma apuca asa niste nervi cateodata!!!! Noua voastra pisicuta, incet-incet, va invata sa aiba incredere in oameni. Cum ai spus si tu, probabil a fost batuta si alungata. A avut mare noroc ca v-a gasit, iar pisoii mari, stapanii actuali ai casei, probabil au inteles ca cea mica chiar are nevoie de ajutor. Uneori lucrurile se regleaza, iar Natura ne mai da cate o lectie. Va salut pe toti!
Cu siguranta suntem rasplatiti pentru ceea ce daruim. Acelasi lucru l-am facut si eu toamna trecuta cand m-am ales cu o pisicuta si adevar spui ca de atunci se rade mai mult in casa. Se spune ca preiau energia negativa si dau energie pozitiva. Sa va bucurati cu totii de ea! Vara frumoasa!
Multumesc, Mirela, pentru urari! Am auzit si eu de rolul terapeutic al pisicii, si sunt sigura ca pe undeva este un adevar. Vara frumoasa si voua!
Doamne ce nas roz are, nu ma mai satur privind-o!
Sa ii vezi si pernutele! La fel de roz si moi! … asta cand nu scoate gherutele…