Un nou membru al familiei
Acum cateva zile am gasit pe marginea drumului, pe camp, un pisoi. Am trecut cu masina pe langa el si dupa vreo 200 de metri, timp in care am cantarit sansele lui de supravietuire, am intors sa il luam. Nu ar fi rezistat nici macar o noapte, sunt sigura. Daca nu il calca vreo masina, l-ar fi mancat vreo vulpe sau omorat vreun caine. Oricum, acum este al nostru.
L-am “cazat” in magazie si si-a facut imediat culcus pe sacul masinii de tuns iarba. Cred ca este fetita si ii spunem “Focutza” – dupa jucaria preferata a lui Marty. Fosta. Ca acum Focutza asta vie este febletea lui – o linge pe blana pana o uda toata, o pazeste, uneori o impinge cu botul pana o darama, dar niciodata nu a fost prea dur. Ea se mai sperie, ca este foarte mica, si se ascunde sub flori sau pe unde apuca. El atunci pastreaza distanta si in cateva momente il cauta ea pe el. Se pune cu labele in sus si il lasa sa o linga pe burta. Sunt foarte draguti si amuzanti.
Cred ca se va lega o prietenie frumoasa intre ei.
PS Va arat mai jos cum decurge joaca.
18 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Super dragutza! Aveti si voi si Marty o noua jucarie
Sa va aduca numai bucurii asa cum si facut-o si pisicile mele!
Si daca era asa de mica sigur a fost lasata sa moara, altfel nu ajungea ea in camp…asa le-am recuperat si eu pe ale mele, de la tomberon..
Din pacate asta este practica oamenilor de la tara (si nu numai) – lasa animalele sa se inmulteasca apoi se debaraseaza de pui pe camp. La noi in zona exista o fundatie care vine gratuit si sterilizeaza animalele, cu conditia sa sterilizeze 10 animale la o deplasare – trebuie sa se adune 2-3 oameni cu animalele lor si sa ii sune, ca vin. Le-am spus de ei unor vecini care au mereu in batatura puiuti, insa nu i-au chemat. Pentru ei este totuna – animalul este animal si nimic mai mult. Iar conceptia asta nu le-o poti schimba nicicum, indiferent de cate argumente aduci – ei fac tot ce stiu sa faca. De aia lasa toata ziua cate un cal sau magar priponit in mijlocul campului, in plin soare si la 40 gC, iau vitelusii de la mama lor imediat ce ii fata, de ti se rupe sufletul cum plang si unul si altul…etc – cred ca avem cu totii alte si alte exemple.
Multumesc pentru urari. Eu pana acum nu am avut pisica, pentru ca, recunosc, nu mi-au placut pisicile. Insa pe asta mica deja am indragit-o si eu si intreaga familie. Adevarul este ca se cerea o pisica in ditamai curtea. Stiam prea-bine, insa pana cand intamplarea nu mi-a scos-o pe asta in cale, nu m-am gandit serios la asta.
pana acum nu stiai cum sunt pisicile si credeai ca nu-ti plac:)) (si eu la fel)
o sa-ti umple sufletul de bucurii (si de draci uneori) si-ti va oferi satisfactii la care nici n-ai visat. ma bucur pentru voi.
Adica nu imi placeau deloc! Pana acum. Mama are un motan in casa si pur si simplu mi-este frica de el. Te pandeste si sare pe tine si te sperie. Se stie in familie ca nu imi plac pisicile si toata lumea se mira cum stau eu cu matul asta in brate si il dragalesc. Este irezistibil.
Mademoissele Focutza pare cam derutata de toate cate i s-au intamplat in ultima vreme, da’ cred ca nu e cazul sa mizati pe o prelungire a starii de timidate… Se vede cu ochiul liber ca intruneste toate conditiile pentru a deveni in scurt timp o mâtza strasnica!
Marty e un lord al lumii canine (stiu eu niste blanosi patrupezi care ar fi facut ingrozitor de urat in circumstante asemanatoare), deci cinste lui!
Si eu spun tuturor ca Marty e ceva…special. Si ma bucur ca asta se vede si din niste simple poze. Iar mademoissele F. deja si-a schimbat comportamentul in cateva zile – daca pana acum nu se indeparta de magazie, acum exploreaza deja gradina mea de legume. Si se pare ca ardeii o atrag cel mai mult. Si sper ca in curand soarecii care isi gasesc uneori drum prin curtea mea intre cotetele vecinilor.
Super pisicuta, sa va traiasca si sa creasca mare si cuminte
Multumesc pentru urari. Si tie la fel pentru celebrii duzi – am vazut ca au primit “casuta noua”. Sa creasca mari, sa faca fructe si sa iti aminteasca de copilarie.
Focutza e o norocoasa si ma bucur cand aflu despre astfel de povesti cu animalute care au happy end.
Zgarduutele antipurici probabil ca au eficienta, dar eu evit sa mai pun animalutelor zgarda la gat de cand in urma cu cativa ani am gasit in pod un motan spanzurat intr-un cui de zgarda pe care o purta la gat.Probabil ca intr-un salt s-a agatat de cui si nu s-a mai putut elibera. Asa ca pot prezenta si riscuri .
Catelul cred ca e bucuros sa aiba o companie mai pe masura lui, dar si o jucarie vie.
Nu stiu despre eficienta zgardutelor, ca intre timp i-am dat-o jos – dupa 2 zile de purtat era tot plina de purici. Mi-a cumparat sora mea de la un cabinet veterinar o solutie din aia la fiola speciala pentru pisicii de cateva saptamani, care ar avea efect si pentru deparazitarea interna. I-am picurat 2 picaturi si in cateva ore era purici “free”. Dar pana acum nu m-am gandit ca zgardutele ar putea fi periculoase. Bine de stiut. Focutza ar face pereche buna si cu Tili al tau – mare nazdravan si el!
Cred ca le-ar placea amandurora, sunt cam de-o varsta si cam de-o minte
.Si Țili e tot fetita si e pusa chiar numai pe șotii, mai recent musca si zgarie si pe noi si pe catei, de care se agata cu gherutele ba de gat, ba de nas, le infige cate-o gheruță.
Asta a noastra ne pandeste de pe sub tufe si ne gheraie, iar uneori ne si musca. Mai nou, il pandeste si pe Marty si ii sare in spate. Este atat de jucausa incat pana aseara nu am reusit niciodata sa o determin sa doarma la mine in brate – aseara insa a dormit la mine cam o ora. Apoi, din nou joaca. Si iar joaca. Marty o intoarce cu labele in sus si o smotoceste cu buzele pe burta pana o uda leaorca, apoi o apuca si de labute, de cap, insa mereu usor. Este foarte amuzant sa ii privesti! Si ma bucur ca am gasit acest mic ghemotoc de blana.
cea mai frumoasa jucarie vie, gestul este deosebit, pisica noastra are 17 ani si o iubim ca pe copilul nostru
sa va traiasca, asa s-a reintregit familia
Sa va traiasca pisica si sa va bucure mult timp de acum incolo! Focutza locuieste la magazie si are la dispozitie intreaga curte, insa zilnic are portie de stat in casa si dormit pe covorasul din fata televizorului. Asta nu era planificat, dar nu am putut rezista si a devenit un obicei. Iar Marty este atat de atasat de ea! Ca doi prieteni vechi. Ne bucura amandoi in fiecare zi, sunt sigura ca stii despre ce este vorba.
Ce frumosi sunt
mare pomana ati facut cu puiutul de pisica,cum se spune in popor
La numarul mare de animalute de pe langa casa voastra, cred ca si tu ti-ai facut mare pomana. Viata lor e mai frumoasa, dar si a noastra, nu?