Sora mea cea mica
O cheama Beatrice (o alintam Beti) si o stiu de mica – de cand era cat o paine si mirosea a lapte. Mai tarziu, la cativa anisori, invatase pe de rost mai multe povesti si se prefacea ca ni le citeste. Plangea cand vedea la televizor videoclipul lui Michael Jackson – Earth Song si colectiona figurine Kinder.
Mai tarziu, la 11 ani, a inceput sa practice atletism la Clubul Farul. A facut performanta, a ajuns campioana nationala la mai multe probe si cred ca putea sa ajunga o mare campioana daca era incurajata si lasata s-o faca (puteti citi despre cateva despre reusitele ei cautand pe google: Beatrice Morar). A muncit enorm, vara si iarna pe stadion, in vacante sau in timpul scolii. A avut ruptura musculara din cauza metodelor de antrenament. S-a refacut, insa in timp a inceput sa aiba probleme cu antrenorul ei de la club. Inainte de asta, nu as fi acceptat sa mi se spuna ca exista coruptie si rea-vointa in cluburile sportive atunci cand este vorba despre destinul unui copil. Insa se pare ca eram naiva, iar sora mea prea mica in calea ambitiei prostesti a unui antrenor. Care a tras toate sforile posibile ca sora mea sa nu poata fi antrenata de alt antrenor de altetism din Constanta, odata ce pleaca de la el. O ambitie prosteasca, care insa a facut-o pe ea sa se lase de atletism. La 18 ani, dupa ani si ani de munca, a renuntat la sport. Are si acum un dor care o face sa i se umple ochii de lacrimi cand vorbeste despre sport, atletism si stadion.
Intotdeauna, chiar daca a practicat atletism, a invatat bine. Asa ca anul asta a dat Bac-ul si l-a trecut din prima sesiune, si ca o rasplata pentru efortul depus si pentru mama mea, a ocupat in plus unul dintre locurile fara plata la Universitatea Ovidius – Facultatea de Stiinte Economice.
A muncit atat vara asta cat si vara trecuta impreuna cu mine, zi de zi, de luni pana vineri, ca sa capete experienta si sa castige un ban.
Suntem mandri de ea pentru ca este ambitioasa, inteligenta si corecta. Si frumoasa. Si ne face adesea sa radem.
PS Am scris despre “sora mea cea mica” pentru ca, intr-o zi, glumind, cand am amenintat-o ca ii pun o poza (in care se stramba) pe blog, mi-a spus: Foarte bine, ca despre mine nu ai scris nimic pana acum! – Si m-am gandit ca avea dreptate.
10 Comentarii
Lasă un răspuns către andreea Anulează răspuns
Tags
Share This
Dar iti foarte multumesc!Chiar si acum am o o lacrima doua…fie trei; la ochi.(Nu este primul articol scris de tine pe acest Blog care ma emotioneaza si care ma face sa zambesc). Familia pe care o avem este cel mai frumos lucru si ma bucur ca cineva s-a gandit sa impartaseasca cateva “secrete dintr-ale stupului”.
Te pup si te iubesc :**
Si eu te pup.
Se intampla extrem de rar sa imi doresc ceva ce altcineva are si eu nu…dar tu m-ai facut sa-mi doresc o sora
Imi pare rau ca nu se pot cumpara de la magazin
Ce dragut. M-a emotionat mesajul tau. Mama mea nu a avut frati sau surori si de aceea a decis, atunci cand a fost sa fie, sa aiba trei copii, chiar daca erau vremuri grele, iar unele rude au condamnat-o. Acum suntem toate mari si ne impacam bine, chiar daca suntem firi diferite si intre noi este diferenta mare de varsta. Multumesc pentru mesaj.
Paiiii!sa fie numai succese in viata voastra…
Multumesc la fel.
Ce frumos!!!
E minunat sa ai o sora pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca.Asa sa fiti pana la adanci batraneti.
Din pacate,eu nu am asa noroc.Sora mea nu vrea,nu poate sau nu stie sa iubeasca asa,si sufar cumplit din cauza asta.
In schimb ma bucur enorm cand vad ca exista asemenea iubire.
Din pacate stiu si eu frati care nu se impaca. Probabil ceva in viata a afectat relatia lor. Uneori cred ca gresesc si parintii, favorizand sau creand intre frati o competitie prosteasca inca de cand sunt mici. Atata timp cat se formeaza o relatie frumoasa si deschisa din copilarie, nu vad ce s-ar putea intampla rau – copiii tai, de exemplu, par foarte apropiati si imi place ca sunt mereu cu zambetul pe buze.
Sora cea mica e foarte frumoasa .As zice ca am mai vazut-o , parca, in poze alaturi de toata familia , nu?
Multumesc, sa o vezi si pe cea mijlocie! Lumea spune ca semanam toate trei, dar eu nu vad atata asemanare. Sunt mandra de ele si le iubesc (chiar daca uneori le mai cert – Doar sunt sora cea mare!).