Salzburg, acasa la Mozart
Deoarece mai este ceva vreme pana ma apuc de rasaduri, afara ploua, iar gradina mea se odihneste in acest moment, gandul imi zboara la locuri vazute, la vacante, la locuri pe care vreau sa le vad sau sa le revad… Si cum pana la viitoare vacante mai este, m-am gandit sa va povestesc despre unul dintre orasele vizitate de noi in vacanta din toamna – frumosul Salzburg.
Salzburg este orasul muzicii si al lui Mozart, este orasul cladirilor baroce impecabil restaurate, al ormanentelor din fier forjat si al stradutelor inguste, al peisajelor pline de verde si prospetime. Un oras impecabil, cu oameni eleganti si frumosi.
Istoria orasului este legata de influenta arhiepiscopilor in zona, care au condus si au dezvoltat orasul dupa modelul oraselor italiene, punand pret pe arta, frumos si cultura.
Am stat cateva zile in Salzburg si au fost in mare parte ploioase, insa si ploaia a avut farmecul ei, pentru ca ne-am plimbat pe stradute acoperiti de umbrela, ca in melodie. Bineinteles, aici cand ploua nu te umpli de noroi si dupa o zi intreaga de hoinarit pantofii sunt curati. Apropo de cum este in aceasta perioada la noi, ca zici ca suntem in tara lui Noroi-Voda. Dar sa lasam asta pe alta data.
Va spuneam despre Salzburg. Este construit pe malul raului Salzach care il si imparte in doua. Deasupra orasului, cocotat pe un deal, troneaza un castel medieval care a avut in trecut rol de aparare – Hohensalzburg. Am vizitat castelul (pe ploaie, cum altfel?) – am urcat la el cu funicularul. La coborare, ne-am plimbat printr-un frumos cimitir.
Intr-o alta zi am pierdut o dimineata intreaga in piata agroalimentara a orasului, o piata frumoasa si bogata. Am mancat carnati cu hrean si am baut bere.
Apoi am vizitat casa unde s-a nascut si a copilarit Mozart. Practic intregul oras ii inchina o oda acestuia, la tot pasul intalnesti locuri si lucruri care amintesc de el. Cu toate astea, tanarul Mozart se simtea sufocat de acest oras si fericirea si-a gasit-o la Viena, unde s-a stabilit mai tarziu.
Mirabellgarten sunt frumoasele gradini care apartin de Castelul Mirabell, un castel imens contruit de arhiepiscopul Wolf Dietrich pentru amanta sa cu care a avut 12 copii, Salomeea Alt. Ne-am plimbat prin gradini si un loc care mi-a placut foarte mult a fost “Gradina Piticilor” – aici sunt adunate mai multe statui din piatra care infatiseaza niste pitici de gradina diformi dar foarte draguti.
Am mai vizitat biserici, catedrala orasului, dar cel mai mult mi-au placut plimbarile pe stradutele inguste. Aceste stradute pline de farmec si pline de oameni la orice ora din zi sunt inima orasului.
Ne-am cazat exact in centrul istoric, intr-o cladire din sec.14 care adaposteste in prezent un hotel superb - Arthotel Blaue Gans. Am primit un apartament imens cu arcade, pardoseala veche din piatra, bucatarie, dormitor si living. Restaurantul hotelului ne-a placut foarte mult, deoarece servea feluri traditionale austriece (dupa care eu nu ma omor) intr-un stil mai accesibil turistilor care nu sunt obisnuiti cu bucataria locala.
Salzburg mi-a placut foarte mult si m-as intoarce intr-o vacanta aici oricand. Imi inchipui iarna orasul impodobit de sarbatoare. Din Salzburg, am plecat spre Viena. Daca ar fi sa le compar, Salzburg mi-a placut mai mult. Datorita atmosferei. Pur si simplu s-a lipit de sufletul meu.
Ah…Salzburg, Austria
Mi s-a facut un dor teribil
Minunate poze
La tine am citit despre Salzburg – stiam eu ca voi produce cuiva niste amintiri… Ma bucur.
Frumos, asa cum era de asteptat .Ce e cu lacatele alea prinse de o plasa metalica?
Plasa aia metalica este practic balustrada unui pod, iar lumea – turisti si nu numai – agata ca amintitre cate un lacatel. Peste ani se gandesc probabil ca vor reveni in acel loc si vor gasi acolo urma trecerii lor. Majoritatea sunt lacatele de dragoste, de genul : M+G = LOVE. Practic s-a inlocuit scrijelirea copacilor si a zidurilor cu asta. Am intalnit aceasta moda si in Praga, si in Liubliana. Mi se pare foarte dragut. Nu stiu ce se intampla in cazul unui divort sau a unei despartiri. Nu am vazut pe nimeni taind vreun lacat.
Foarte frumoase pozele!Am vizitat si eu Salzburg-ul acum ceva ani si mi-a placut foarte tare casa natala a lui Mozart!Interesanta povestea lacatelor:)
Si eu am ramas cu amintiri frumoase. Lacatel nu am pus, ca nu am gasit de unde sa il cumpar, dar mi-ar fi placut.
La Salzburg n-am ajuns. Imi place cum l-ai descris si parca e mai frumos asa, pe ploaie Gradinile Mirabell arata perfect, dar tot mai mult imi plac gradinile unde gazonul nu-i tuns la milimetru …
Nu m-a deranjat cand a fost soare, dar a fost dragut si pe ploaie. Se potriveste cu orasul, nu? Gradinile astea arata prea perfect, si eu sunt de acord. Macar daca aveau si ele vreo doua musuroaie de cartita
Din ce am vazut in partea nordica a Europei, Viena mi-a coplesit toate simturile. Probabil a contat si ca am avut ca ghid un prieten care ne-a dus in locuri deosebite. Klimt ma tulbura prin nebunia sa artistica si a fost o incantare ca i-am privit operele de aproape. Palatele si gradinile sunt superbe, strazile cochete, magazinele luxoase. Am baut cafea in orice loc in care ne-am asezat sa ne odihnim.
Prin Salzburg am trecut de fiecare data cam in viteza. M-ai facut sa regandesc putin traseele excursiilor.
Mi-a placut si mie Viena, doar ca a fost exact asa cum m-am asteptat, nu m-a surprins cu nimic. In plus, am vizitat-o la finalul unui concediu de o luna petrecut in niste locuri foarte dragi. In Viena am stat doar patru zile, iar pe prima am petrecut-o in camera de hotel, ca am facut o indigestie si m-am simtit rau. Am vizitat cat s-a putut si am facut si cateva cumparaturi. Apropo de Klimt, din Viena mi-a cumparat Ionut un inel marca Frey Wille cu model inspirat din opera lui. De cand l-am primit il port zilnic, imi este foarte drag. Poti introduce si Salzburg-ul in planurile de vacanta, macar pentru 2-3 zile. Mi-a placut si zona de nord a Italiei si este aproape de Austria…
La 40 km de Salzburg, în amonte pe râul Salzach, se găseşte castelul unde s-a turnat filmul “Acolo unde se avântă vulturii” (1963, Richard Burton). Cocoţat pe vârful unei stânci, se ajunge la el tot cu ajutorul unui funicular.
Am notat pentru o viitoare vizita. Am cautat pe net, foarte frumos!
Cimitirul pe care l-ai vizitat este cel in care s-au filmat secventele de la sfarsitul filmului Sunetul Muzicii, un film drag din copilarie.Pentru mine tocmai cimitirul a fost unul din motivele care m-au facut sa vizitez orasul.Si da, chiar fara a-l compara cu Viena, Salzburgul intr-adevar are un farmec aparte.
Deci esti fan “Sunetul muzicii”! Este minunat sa vizitezi si sa simti un oras aproape de sufletul tau din acest motiv. Cam asa s-a intamplat si cu mine, cand am vizitat Florenta, dupa ce am citit despre viata unuia dintre artistii mei preferati, Michelangelo. E frumos Salzburg-ul, m-as intoarce acolo oricand. Ma bucur sa intalnesc persoane care au experimentat aceleasi lucruri si au vazut aceleasi locuri. Ma bucur sa te cunosc, draga Simona!