Roma lui Michelangelo
Au trecut mai bine de zece zile de cand ne-am intors din vacanta noastra la Roma si am incercat in mai multe randuri sa scriu despre aceasta experienta, insa pana acum nu am putut. Am inceput acest articol de mai multe ori zilele trecute, insa semana cu paginile unui ghid turistic, iar eu nu imi propun sa fac asta, eu vreau sa scriu despre experienta traita de mine asa cum am simtit-o eu, ca peste ani, cand voi reciti, sa retraiesc poate acele momente. A trebuit sa treaca o vreme, pentru ca sentimentele, senzatiile, informatiile sa se sedimenteze. Acum sunt pregatita sa scriu.
Roma, la a doua vedere – pentru ca am mai fost la Roma acum 5 ani, mi s-a parut si mai frumoasa. Prima oara cand am fost la Roma, necunoscand orasul, am incercat, in cele cateva zile, sa vedem tot. Lucru imposibil, bineinteles, insa programul intens de vizitare a fost un pic cam obositor, iar peste momentele de ragaz am cam sarit. Acum insa, constienti ca nu putem vizita tot, am impletit minunat vizitarea unei galerii de arta sau a unui muzeu cu plimabari lejere pe stradutele mai putin umblate de turisti, cu pauze dese de cafea, cu cate o ora de odihna dupa-amiaza sau cu mese lungi acompaniate de o sticla de vin. Am vizitat locuri noi si am revazut locuri de care ne indragostisem la prima vedere.
Si dintre toate lucrurile pe care Roma mi le-a oferit, ma simt datoare sa scriu despre emotia transmisa mie de cea mai sensibila lucrare in marmura vazuta vreodata – Pieta (Rugaciune) lui Michelangelo. Este expusa in Basilica San Pietro, la Vatican. Citisem despre ea chiar in cartea despre viata artistului, Agonie si extaz. Este o sculptura care prezinta momentul in care Maria isi tine fiul, pe Isus, in brate, dupa ce acesta este dat jos de pe cruce. Este surprinsa clipa in care mama, sfasiata de durere, isi ia copilul in brate, intelege sacrificiul lui si din acel moment se linisteste. Un moment de rugaciune si liniste care trece dincolo de duritatea pietrei si se transmite mai departe privitorului. Este meritul marelui Michelangelo, care era in stare sa ia un bloc de marmura de Carrara si sub loviturile daltei si a ciocanului sa ii insufle viata.
Am privit minute in sir Pieta cu lacrimi in ochi. Si cu toate ca in San Pietro este galagie de obicei, fiind aglomerat, in fata acestei minuni parca toata lumea amuteste.
Va urma.
Alte Articole
-
Roma – bine ati venit!Postat: 15 Mai, 2012
6 Comentarii
Trackbacks/Pingbacks
- Roma draga mie - [...] de pe peretii micutei Capele Sixtine, de o elocventa si o sensibilitate cutremuratoare. Despre Pieta v-am mai spus si …
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
O, daaaa, Pieta e de o frumusete rara. Cred, ca am facut cunostinta cu Michelangelo in acelasi fel, imi amintesc intens de vara in care citeam cartea asta ascunsa in coroana unui mar … il vedeam in inchipuire, cum slefuia statuia si crestea in mine dorinta sa o vad. Mi-ar place mai mult daca ar expune-o intr-un muzeu, catedrala e mult prea mare.
Frumos inceput de poveste de vacanta !
Noi am citit cartea in timpul primei noastre vacante in Italia. Atunci, dupa Roma am vizitat Florenta, si este exact asa cum o descrie in carte, plina de opere de arta si plina de Michelangelo. Am avut impresia plimbandu-ne pe strazile Florentei ca ii calcam pe urme. Un oras foarte, foarte frumos, daca nu l-ati vizitat poate il luati in calcul. Intr-adevar, in catedrala imensa Pieta este foarte mica, chiar m-am mirat cand am vazut-o, ca o bijuterie. Puteau macar sa ne lase un pic mai aproape, insa am inteles ca acum mult timp cineva a venit cu un ciocan si a incercat sa o sparga si de atunci este in cutia de sticla. Oricum, parca prin simplitatea cu care este expusa transmite si mai multa emotie. Am cumparat un pliant si acolo este pozata pe bucati, in detaliu. Este incredibil felul cum a fost lucrata!
Cum se numeste hotelul? As vrea sa vizitez Toscana si adun informatii.
Cu ce v-ati deplasat? ati fost cu masina?
Multam.
Ma intrebi despre hotelul din Roma sau din Toscana? In Toscana am stat in Radda in Chianti, la hotel My One Hotel Radda. De aici am vizitat toata Toscana, inclusiv Florenta (destinatie obligatorie, puteti chiar sa va si cazati 2-3 zile aici). Trebuie neaparat sa va deplasati cu masina, pentru ca zona este destul de mare. Puteti sa mergeti cu masina de acasa, cum am facut noi, sau sa luati avionul pana in Florenta, de exemplu, si de acolo inchiriati masina. Daca plecati cu masina de acasa, in functie de zona unde stati pot sa iti spun cam cat timp veti face pe drum. Noi, din Constanta, am poposit o noapte la Balaton, apoi in urmatoarea zi am ajuns la destinatie. Este un drum superb (de la iesirea din tara), iar daca stati mai mult, merita facut cu masina. Daca sunteti mai multi de 2 persoane, probabil drumul cu masina va fi si mai ieftin. In Toscana merita vizitate Pisa, San Gimignano (daca as mai merge o data, aici m-as caza), Siena, Arezzo, Lucca si bineinteles, Florenta. Pentru orice alte informatii, iti stau cu drag la dispozitie. Imi face mare placere sa vorbesc despre vacante.
Toscana e pe lista dorintelor
Sper, a ajungem in viitorul nu foarte indepartat si acolo …
In Toscana noi am fost cazati in Rada in Chianti, intr-un hotel superb si de aici am explorat toata zona. Foarte frumoasa, cu Pisa, Florenta, Sienna, San Gimignano…Iar bucataria zonei este foarte buna. La fel ne-a placut si Umbria, o zona vecina Toscanei. Anul asta am vrea sa ajungem in sudul Italiei, in zona Siciliei, cu soare, mare, pizza si sardine. Pana atunci mai e, insa pot visa, nu?