Praga, o surpriza placuta
In Praga am fost prima data acum cativa ani, in iunie. Imi aduc aminte ca vacanta aceea a fost o surpriza facuta de sotul meu, care s-a ingrijit singur de biletele de avion, rezervarea de la hotel, si, impreuna cu un buchet de flori, mi-a inmanat plicul care continea aceasta surpriza. Plecam in Praga peste cateva zile!
De atunci, am mai fost in Praga de patru ori, vacante scurte, de 4-5 zile. Ne place foarte tare, este un oras care ne relaxeaza si ne primeste de fiecare data cu bratele deschise. Un oras vesel si plin de viata. Am mers o data cu una dintre surorile mele si inca o data cu mama si bunica. Ne place ca, atunci cand descoperim ceva frumos, sa impartasim aceste experiente si cu cei dragi. Tuturor le-a placut Praga, de fapt nu am auzit pe nimeni criticand acest oras.
Ne simtim in Praga ca la noi acasa, stim fiecare straduta din centrul vechi, fiecare pod, fiecare piateta ascunsa. Am vizitat tot ce poate fi vizitat, insa ne intoarcem de fiecare data pentru atmosfera, pentru sentimentul familiar pe care ni-l transmite, pentru felul in care ne accepta el si il acceptam noi – ca niste vechi prieteni.
Daca nu ati fost in Praga pana acum, voi incerca sa va dau cateva sfaturi.
Cazarea – sunt foarte multe hoteluri in Praga, majoritatea de buna calitate, chiar si la 3 stele, si nu foarte scumpe. Noi am stat de mai multe ori la Bohemia Grand Hotel (superb), odata la Kings Court (asa si asa), odata la Best Western Premier (aici mi s-a furat poseta din restaurant, deci – NU!) si odata am inchiriat un apartament intr-un aparthotel (nu stiu cum se numea, dar a fost foarte bine).
Neaparat alegeti un hotel situat in centru – asta inseamna langa Piata Veche sau Piata Wenceslas – deoarece zona aceasta este cea mai animata si cea mai draguta.
Zborul – alegeti cursa de dimineata pentru dus (pe la 7 si ceva parca) si cea de seara pentru retur (pe la 20 cred), astfel veti mai castiga o zi de hoinareala. Bagajele le puteti lasa fara probleme la hotel.
Beti bere de cate ori va este sete! Berea draft este foarte buna, mereu proaspata si rece.
Vizitati: Castelul, Ghetoul evreiesc, Gradina zoologica, Bisericile care va ies in cale, urcati in turnurile de la capatul Podului Charles si faceti o plimbare cu vaporasul pe rau. Hoinariti pe stradute si nu ezitati sa iesiti un pic de pe cele aglomerate, puteti descoperi astfel adevarate comori – piatete, cladiri deosebite, restaurante bune.
Asteptati pe pod sa apuna soarele peste oras. Atunci Praga devine mai intai aurie, apoi roz. Reveniti in curtea castelului noaptea – accesul este liber, iar o plimbare poate fi o experienta placuta. Urcati pe deal (cu funicularul sau pe jos, recomand a doua varianta) si vizitati acolo labirintul cu oglinzi. Am fost de vreo trei ori si ne-am distrat de fiecare data.
Salvati niste bani pentru o masa in Restaurantul Kampa – nu il veti rata, se vede foarte bine de pe Podul Charles, emblematic pentru Praga. Este un restaurant foarte bun, unde de obicei se fac rezervari (am prins masa si fara, dar nu mereu), cu o terasa superba spre raul Vltava, cu o servire ireprosabila si un meniu sofisticat. Este un pic mai scump, insa promit ca merita.
Un alt restaurant bun si cu preturi bune este Cowboys, situat langa Castel. Aici veti manca cele mai bune fripturi din carne de vita!
Preferatul nostru insa, mereu la indemana datorita amplasarii in centru este Kogo – un restaurant italian care serveste niste cotlete de miel in crusta de mustar si un soufle de ciocolata extraordinare. Este un pic greu de gasit, accesul la el facandu-se printr-un centru comercial, insa, daca va intereseaza, va pot explica unde si cum.
Am incercat si restaurantele traditionale, insa nu ne-a placut mancarea lor – cu influente germane, cu carnati, cartofi fierti, galuste, sosuri maronii.
Cam atat. Sunt multe lucruri de spus si probabil voi mai scrie despre Praga. O sa va las acum in compania catorva fotografii, care sa va aduca aminte, celor care au vizitat Praga, si sa ii convinga pe ceilalti sa o treaca pe lista destinatiilor de vazut.
Alte Articole
-
Paris, mon amourPostat: 11 Feb, 2012
6 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Draga Andreea,
Locuiesc la Praga de ani buni. Intotdeauna mi-a placut si m-a relaxat. Si acum cand merg in cate un week-end sa ma plimb prin centru mi se pare ca sunt in vacanta!
Acum cateva luni, prin primavara, m-a sunat o amica, de profesie ghid, si m-a rugat mult sa fac eu un tur in locul ei, ea avand mai multe obligatii care se bateau cap in cap. De obicei gasea usor inlocuitor, dar de data asta toti erau ocupati. Iar eu, dupa atatia ani, trebuie sa cunosc macar centrul, nu?
A facut turul cu mine, mi-a aratat ce sa prezint, si m-a lasat sa ma descurc singura. Am avut momente de panica! Fiecare casa are atata istorie, incat poti vorbi fara efort intre 10 minute si o jumatate de ora despre fiecare casa din centrul Pragai.
Dupa o saptamana de munca intensa seara dupa servici, am invatat suficient cat sa pot tine turul respectiv. Fiindca retin mai usor povesti decat date, l-am presarat cu povesti cu stafii, legende si anecdote de pe site-uri cehesti – da, performanta asta am reusit-o, sa invat ceha. Turul a fost minunat, si uite-asa mi-am descoperit o pasiune profunda – pentru Praga profunda.
Te intrebi poate de ce-ti scriu aceste lucruri. Ei bine, dupa sase luni de facut tururi cu cutisti romani, pot sa spun cu mana pe inima si fara un gram de snobism ca romanii abordeaza Praga muuult mai superficial decat merita. Tot centrul este presarat de cladiri cu fundatii din secolul XI – XII peste care s-a reconstruit in stil gotic, renascentist, baroc, art nouveau etc. Fiecare reconstructie isi are povestea ei. Praga a fost martora multor batalii si sarbatori, exemplelor de barbarie netarmurita si de virtuozitate dumnezeiasca. Nu este vina noastra ca nu intelegem – noi nu avem atata istorie in nici un oras, si ce avem nu pretuim.
Daca intr-adevar iubesti Praga si vrei sa revii, incearca sa patrunzi mai adanc in istoria ei, iar recompensa iti va fi insutita, inmiita. A vedea Praga superficial, chiar daca aduce momente feerice, este ca si cum cineva ar considera ca Bucurestiul se reduce la Casa Poporului.
Am vazut ca cinezi cu placere in restaurante precum Kampa sau Kogo. Kampa tine stacheta sus de cand il stiu. Kogo a decazut fata de cum era, si ca mancare si ca servicii, dar asta vad cei care mananca de ani de zile acolo ca mine, nu turistii. Nici unul nu are o patina istorica reala. Restaurante ca acestea intalnesti in orice oras respectabil din Europa.
In concluzie, cand mai vizitezi Praga, cere un itinerariu de la un cunoscator al orasului, sau ia-ti un ghid profesionist. Iti promit ca vei avea impresia ca descoperi orasul pentru prima oara. Mie asa mi s-a intamplat.
Numai bine, o seara placuta!
Laura
Buna, Laura. Ma bucur sa aud ca locuiesti intr-un oras atat de frumos, chiar daca inteleg ca nu in centru. Noi de obicei nu calatorim cu grup si ne place ca fiecare loc sa il descoperim singuri. Atat cat putem, ajutati bineinteles si de un ghid turistic tiparit, care ne insoteste obligatoriu in fiecare vacanta. Mie Praga imi place pentru atmosfera ei, dincolo de istoria care stiu (sunt sigura ca nu atat de bine ca tine) ca o are. De aia o vizitez, chiar daca pentru unii asta poate parea un lucru superficial. Admir cladirile istorice mai mult pentru felul cum infrumuseteaza un loc, decat pentru cine s-a nascut sau a trait in ele. Asa sunt eu. Si probabil alte mii si milioane de turisti, si indraznesc aici sa spun ca probabil si de alte natii, nu doar romani. In calatoriile noastre am vazut numerosi oameni care trec in mare goana pe langa un lucru care pe noi ne tintuieste locului minute in sir, insa asta pentru ca fiecare dintre noi rezonam in mod diferit cu un lucru, si nu neaparat din ignoranta. Trebuie sa accepti ca suntem diferiti si ca avem preferinte diferite, fara sa judeci, mai ales in noua profesie pe care inteleg ca o ai. PS Am fost cateva zile in Praga chiar saptamana trecuta, iar Kogo ni s-a parut la fel de bun. Ne mai auzim!
Draga Andreea,
Locuiesc central. Pana la Muzeum fac 20 minute pe jos, 5 cu masina. Nu locuiesc in “buricul targului”, e-adevarat. Dar in zona de maxim flux turistic apartamentele devin treptat pensiuni sau resedinte pentru consultanti si firme. Am locuit initial langa Ceasul Astronomic si a fost un cosmar. La inceput e o incantare dar dupa aceea e ca si cum ai locui intr-un muzeu, unul foarte vizitat. Totul extrem de scump, nu ai loc sa parchezi, hoarde de turisti non-stop … nu-i de locuit zi de zi, crede-ma.
Departe de mine ideea de a critica pe cineva. Am locuit in Praga atatia ani si am vazut-o la fel de superficial ca majoritatea oamenilor. Doar de sase luni am “percutat” in aceasta lume numita “Pragensia”, si am senzatia ca ma aflu intr-o dimensiune alternativa. Asa ca te rog sa iei ceea ce am scris drept evidenta unui exces de entuziasm. Sau daca te deranjeaza prea tare, sterge-mi postarile, este blogul tau.
Mie mi se pare ca m-ai inteles gresit, si probabil sentimentul este reciproc. Eu nu sunt ghid de profesie si nu ofer asemenea servicii. Am avut intotdeauna alta vocatie si joburi in afara industriei turistice. Praga este un hobby, a fost intotdeauna un hobby, doar ca pana acum nu mi-am dat seama ca are atatea alte dimensiuni neexplorate. Si am de gand sa le explorez pe toate. Vara au fost cateva tururi, acum ma mut la biblioteca si fac mici excursii personale, cat permite frigul. Poate voi incepe un blog al meu despre Praga.
Daca vreodata vei dori sa treci dincolo de ghidul tiparit, aminteste-ti de mine. Daca nu, calatorie placuta la Praga asa cum iti doresti tu, si numai bine.
Ideea unui blog despre Praga cred ca este foarte buna – Praga cu toate secretele ei, Praga vara, toamna sau iarna… Dragut, te-as citi cu drag. Mereu m-am intrebat cum traiesc oamenii (localnicii) intr-o asemenea agitatie cum este pe stradutele Pragai. Si m-am gandit ca probabil s-au saturat si ca ar vrea orasul doar pentru ei macar cateva zile – noi de cate ori am fost, si in total probabil de vreo 6-7 ori, era foarte aglomerat. Salut pasiunea ta pentru acest oras, cu atat mai mult cu cat locuiesti acolo. Eu sunt un trecator venit de fiecare data doar 3-4 zile, in vizita, evadata din agitatia si stresul locului de munca. Nu m-am suparat pentru comentariul tau, si cum vezi nici nu l-am sters (cum ar fi?), insa doar am avut impresia ca judeci gresit vizitatorii Pragai, si implicit pe mine, fara sa iei in calcul mai multe variabile: perioada de concediu, pasiunea fiecaruia pentru istorie, dispozitia de a o descoperi…etc. Dar poate am inteles gresit, cum ai spus si tu. Daca te hotarasti sa-ti faci blog, tine-ma la curent.
Locuitorii traiesc intr-un fel de realitate alternativa. Sunt mari amatori de carciumi – “pub-ul”cehesc este un centru de socializare, si chiar si tinerii sportivi se duc la o bere mica dupa sala. In centrul Pragai exista carciumi cehesti autentice, chiar sub nasul turistilor. Daca ai vazut in Harry Potter carciuma “The Leaky Cauldron” sau “La Cazanul Gaurit” care era vizibila doar vrajitorilor nu si oamenilor de rand, ei bine asa sunt pitite carciumile cehesti in vazul tuturor, si daca nu stii ca e acolo nu o vezi, si chiar daca o vezi nu stii pe unde sa intri …
In plus, minunile Pragai nu se gasesc numai in perimetrul destul de restrans al Orasului Vechi si al Partii Mici. In cartiere acum cvasicentrale s-au purtat batalii, ale caror vestigii se gasesc si astazi. Si dupa mine, merita vizitate.
De exemplu: Biserica Sfintei Maici din fata Tynului, pe care sigur ai vazut-o, este acum catolica dar original a fost o biserica husita, Marele Jan Hus insusi a predicat inauntru. Pe vremea lui si a marelui rege husit George de la Podebrad (Jiri z Podebrady) biserica era impodobita cu statuia lui si cupa husita, din metal aurit. Cand au preluat catolicii biserica, au inlocuit statuia lui George cu statuia Madonei iar din cupa lui au facut o aureola. Nu departe de centru insa se afla regiunea Vitkov sau Zizkov care a fost martora bataliei de la Vitkov din 14 iulie 1420 impotriva husitilor,care locuiau prin preajma. N-am stiut pana acum cateva saptamani cand am observat ca multe case din zona au inca deasupra usii … cupa husita. Din anii 1400! Multe au cupa de piatra, asa ca nu se poate topi, altele o au sub forma de vitraliu … cine stie de cate ori s-a spart in 600de ani, dar n-au schimbat desenul. Sper ca asta iti spune ceva despre cehi …
Te las sa nu-ti fac capul calendar ca sunt in stare sa scriu toata noaptea
Stai linistita, imi place sa aflu lucruri noi despre Praga. Vezi, trebuie sa iti faci un blog…Iar daca il scrii in engleza, vei avea, sunt sigura, foarte multi vizitatori. Poate cand vei avea timp, odata…La mine ideea blog-ului a dospit cam un an, abia pe urma am indraznit sa scriu. Intr-o astfel de carciuma am baut si noi bere si am mancat covrigi. Este situata undeva dupa Pod, spre Castel, pe una dintre strazile mai liniste, ascunsa oarecum. Apoi bere am baut, bineinteles, cu orice ocazie…ca daca esti la Praga trebuie sa te comporti ca praghezii, nu? Nu am vrut sa va suparam, si ne-am conformat. Si este buna! Pana si bunica mea, care este batranica, are din Praga, din scrurta vacanta de cateva zile petrecuta aici, vreo doua poze cu un pahar de bere in fata. Frumoasa comparatia cu Harry Potter…