Mont St. Michel

5 Ian, 2014 by Andreea

De mult vroiam sa scriu un articol despre Mont St. Michel, pentru ca ocupa un loc special in inima mea. Iar voi, daca vizitati Franta si descrierea mea va va convinge, puteti sa il introduceti in program – se afla la doar 350 km de Paris si este accesibil inclusiv cu trenul TGV.
Prima oara am vazut acest loc intr-o vedere – a primit-o mama mea pe vremea cand eu eram copil, de la o prietena care vizitase Franta. Vederea a ocupat apoi locul ei in sertarul cu acte si fotografii. Din cand in cand, o scoteam si priveam minute in sir la ea. Eu eram invatata cu asezarile de pe la noi, iar “muntele” asta care iesea din apa mi se parea foarte exotic. Si a devenit inca de atunci pentru mine ceva ce trebuie vazut. Pe atunci nu stiam ca voi avea sansa sa vizitez Franta in lung si in lat si ca voi avea ocazia sa vad “locul fermecat” nu o data, ci de trei ori. Pana acum.
In primul rand, cateva cuvinte despre Mont St. Michel – este o insula-munte-manastire-orasel crescut in apele miscatoare care separa Normandia de Bretania. In prezent este legat de uscat printr-o sosea, deci intr-un fel si-a pierdut statutul de insula, insa in trecut cei care doreau sa il viziteze trebuiau sa traverseze cu piciorul golful in timpul refluxului. Marea da aici in fiecare zi un spectacol impresionant – ape repezi se retrag formand adevarate rauri si lasand nisipul umed in urma, pentru ca apoi, spre seara, sa revina in liniste, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De fiecare data cand am vizitat Mont St.Michel am prins in plina desfasurare retragerea apelor in timpul refluxului, insa nu am stat niciodata sa vedem intregul proces. Este unul dintre motivele pentru care imi doresc ca odata sa innoptez aici.

Vizita la Mont St Michel se desfasoara pentru oricine viziteaza acest loc cam la fel – o iei la pas pe stradutele inguste iesite parca din cartile cu povesti. Insula este mica, cu ziduri groase la baza, cu porti fortificate si stradute care urca spre varf, spre ceea ce reprezinta practic marea atractie a locului – Abatia, cu al ei protector Arhanghelul Mihail. In prezent, pe langa cei 12 calugari, pe insula mai locuiesc aproximativ 40 de rezidenti, la care se adauga cei peste 3 milioane de turisti care viziteaza in fiecare an aceasta micuta bijuterie.
Odata ce intri pe poarta principala – “Porte de Roi”, vei fi invaluit de o atmosfera de basm. Cladirile care umplu stradutele de o parte si de alta sunt construite din piatra sau lemn, la parter au magazine stralucitoare, baruri sau restaurante anuntate de firme confectionate din fier forjat, pavajul este desigur, tot din piatra.
Imediat pe partea stanga isi are resedinta “Mere Poulard”, cu restaurantul deschis in anul 1789, unde se serveste celebra omleta pufoasa batuta in ritm muzical, servita acum, in zilele noastre, la niste preturi exagerat de mari. Dar nu este nimic, daca ai ajuns aici, trebuie sa o incerci. In orice caz, spectacolul gratuit dat de bucatari este foarte frumos. In interiorul restaurantului poti admira fotografiile cu autograf ale celor care au poposit de-a lungul anilor aici – Ernest Hemingway, Winston Churchill, Francois Mitterrand, Claude Monet,  Margaret Thatcher , Theodore Roosevelt,  Georges Clemenceau,  John D. Rockefeller, Glenn Close, Juliette Binoche, Woody Allen etc. Omleta in sine noua nu prea ne-a placut.

Multe alte restaurante au terase cu vedere spre apa,  si sunt perfecte pentru o scurta pauza si o bautura racoritoare. Daca insa doriti sa serviti o masa buna, cautati un loc in afara insulei. Aici, fiind o zona foarte turistica, puteti fi dezamagit de calitatea preparatelor. In orice caz, daca ajungeti la Mont St. Michel, cautati un restaurant unde se serveste vestitul miel presarat (pre sale’). Este vorba despre mielul a carui carne se sareaza natural in timpul vietii, datorita faptului ca este lasat sa pasca iarba umeda din zonele de langa tarm. Este foarte bun. Noi am incercat ultima oara restaurantul “Le Pre Sale” si ne-a placut. Si tot aici, nu ratati stridiile.

Sa va spun cateva cuvinte si despre Abatie. Constructia impresionantei biserici din varf a inceput in sec. al 11-lea si de-a lungul timpului in jurul ei au fost adaugate noi si noi constructii. In prezent, Abatia cuprinde biserica, cladirile manastirii, Sala Cavalerilor, sala de mese, curti interioare, pivnite, salonul de receptie, terase. Unele dintre aceste cladiri sunt deschise publicului si chiar daca nu sunt mobilate si ornamentate, plimbarea prin incaperile inalte din piatra este foarte frumoasa.
Iar daca ai norocul sa auzi si corul calugarilor, vei simti ca acest loc este, intr-adevar, binecuvantat de Dumnezeu.

Alte Articole