Marty, puisorul nostru
Marty, cunoscut in familie (si nu numai) si ca Monstri, Flutur, Inge, Cuzi, Gandac – este catelusul nostru drag, puisorul, nepotelul, copilasul familiei. Este rasa West Highland White Terrier (prescurtat Westy), si va spun asta inca de la inceput deoarece caracteristicile rasei sunt destul de bine reprezentate la Marty al nostru.
Marty are acum 3 anisori si ceva (ziua lui este pe 1 iulie) si il avem de cand avea 3 luni. L-am primit de la Ionut de ziua mea, care este pe 21 octombrie. A fost cel mai frumos cadou. Cadou care a venit in urma promisiunii lui Ionut, facuta in urma cu o luna de zile, pe cand eram la Paris, ca imi va lua un Westie asa cum am vazut adesea pe strazile din Franta, acolo fiind o rasa destul de populara. Cand ne-am intors acasa din vacanta, am citit tot ce am gasit pe internet despre aceasta rasa si dupa ce am ajuns la concluzia ca este o rasa compatibila cu noi, am cautat tot pe internet o canisa buna de unde sa il cumparam. Si asa l-am gasit pe Marty, tocmai in Timisoara.
S-a integrat repede in familia nostra si toata lumea este innebunita dupa el. Il iubim enorm si nu stiu cum ar arata viata noastra fara el si fara bucuria pe care ne-o imparte. Uneori am impresia ca este un mic omulet, care intelege si simte tot, si care, din clipa in clipa, va incepe sa vorbeasca.
Il luam cu noi in concedii, atunci cand este posibil. Am calatorit cu el si la noi in tara, dar mai ales in strainatate, acolo unde lumea nu te primeste cu priviri dezaprobatoare, ci te intampina cu zambet. Acum doi ani am fost cu el in Franta, Italia si Slovenia. Am intrat cu Marty in toate restaurantele, in magazine alimentare, patiserii, benzinarii, in La Fayette, am fost cazati in hoteluri foarte bune, si nu am avut nici un fel de probleme, ba din contra. In special in Franta, unde, mai mult ca oriunde, toata lumea pare sa iubeasca cateii. Primul lucru cand intri cu un catel undeva este sa i se aduca un vas cu apa. In Ljubljana am anuntat la hotel ca venim cu Marty si i-au amplasat in camera un patut ca de printisor, cu paturica si pernuta. Iar la noi sa calatorim cu Marty este uneori un cosmar – chiar daca gasim unde sa ne cazam, ar trebui sau sa stam cu catelul non stop in camera, sau sa il parasim pe el in camera, sau sa ne certam sau sa ne milogim de toata lumea. Cam aceasta este diferenta. Spun eu, si asta tine tot de civilizatie. Dar cam atat despre asta, sa va spun despre Marty.
Iata cateva fotografii din vacante.
De cand ne-am mutat la curte, Marty este cel mai fericit catel. Are la dispozitie o gradina de 3000 mp si inca trei prieteni catei care locuiesc in afara curtii – Latosu, Latoasa si Fetita – stiu, cand au primit aceste nume, eram in totala lipsa de inspiratie. Oricum, sunt doua fete si un baiat, catei fara stapan pe care ii hranim si ingrijim noi. Marty sta afara intre 5 si 10 ore/zi, in functie de vreme si de timpul nostru – nu il lasam afara cand nu suntem acasa. Alearga mult dintr-un colt in altul al curtii, latra la gastele si la curcile vecinei, vara urmareste ore intregi broastele care ies seara din pamant, sta la racoare intre randurile de rosii (de aceea uneori capata o usoara culoare verzuie). Cand ii spun “Hai la gradi” o ia inaintea mea pe alee si mergem impreuna la gradina de legume. Este micul meu ajutor gradinar!
Am atatea sa va spun despre el! V-am spus ca joaca fotbal si tenis, ca stie sa se ascunda? Stiu ca toata lumea isi lauda catelul, insa stiu la fel de bine ca Marty al meu este cu adevarat deosebit. Un inger de catel!
Va urma.
10 Comentarii
Lasă un răspuns către andreea Anulează răspuns
Tags
Share This
Doi dintre cainii nostrii au fost in toata tara cu toate mijloacele de transport posibile. Stiu cum este sa te apostrofeze oamenii pe strada:(.
Mai avem multe de invatat de la straini!
Este superb micutul sa va traiasca si sa va bucurati de el mult mult timp de acum inainte!
Buna, Brandusa! Asa este, si chestiunea asta tine tot de civilizatie. Cand stateam la bloc aveam probleme cu vecinii ca ieseam cu catelul pe langa bloc si ori le putea, ori ii umplea de purici. Mai departe nu prea mergeam cu el – in magazine nu ai voie, in restaurante nici atat, pana si intr-un pet shop s-a uitat vanzatoarea urat si a si comentat ceva cand am fost cu el. Stii totusi unde am fost bine primiti si bine tratati peste tot – in Sighisoara, acolo ne-am simtit foarte bine, toata lumea a fost prietenoasa si am avut acces cu el peste tot. E o chestie asa printre romani – “Ia uite, domle, aia cum au bani sa tina un catel, mai bine ar da la un sarac sau ar creste un copil.” In fine, hai ca m-am infierbantat. Te pup!
Noi am stat cu amandoua catelele in apartament si una este ciobanesc romanesc corb deci destul de mare, se fereau vecinii de noi ca de naiba. Si noi am fost apostrofati ca de ce nu crestem un copil sau altele mult mai urate. Cand ne-am mutat am mai luat unu tot ciobanesc si in primavara trecuta inca doua fete cucuiete deci avem 5 acum:))
Sa va traiasca! Se pare ca la voi in familie fetele dicteaza. Am cautat poze cu ele pe pagina ta, dar nu am gasit – doar cu celelalte companioane, gainile. Plus cocosii, bineinteles. Poate mi-au scapat – voi reveni in vizita. Un weekend placut sa aveti!
Nu sunt poze cu ei dar o sa fac un articol cu ei!
Si voi sa va bucurati de weekend!
Asteptam, cand ai chef si inspiratie. Nu e nici o graba.
Buna ziua, doamna Andreea.
As dori sa va intreb cate ceva in legatura cu Marty: este adevarat ca necesita multa ingrijire medicala, fiind destul de sensibil in ceea ce priveste alimentatia? As dori sa cumpar un astfel de puisor pentru copiii mei. Din ceea ce am citit, adeseori westie vomita, ceea ce necesita ingrijire medicala uneori urgenta. Deci, intretinerea lui ar fi un pic costisitoare. Este adevarat acest lucru? Chiar toti cainii care apartin acestei rase au probleme de sanatate frecvente?
Multumesc.
Nu este adevarat, nu este o rasa sensibila, ba din contra. Eu cand m-am interesat despre rasa, inainte sa il iau, chiar am citit ca este o rasa robusta si fara probleme. Marty al meu este cel mai sanatos catel pe care il stiu. Pana acum a avut patru probleme de sanatate, toate aparute din cauza noastra si nu a lui sau a rasei lui – in primul rand, l-am cumparat cu viermisori si a trebuit sa il tratez, apoi a facut otita pentru ca nu l-am sters bine dupa baie, apoi i-a intrat o “pisicuta” in laba si a facut o mica infectie si intr-o iarna a racit rau pentru ca i-am dat apa dupa ce l-am bagat in casa de la frig. Legat de alimentatie nu a avut nici o problema, faptul ca vomita o data la cateva luni nu este ceva grav, au si ei indigestie din cand in cand.
Apoi, o data la 2-3 luni trebuie tuns – asta costa in jur de 50 lei.
Probabil si la westie, ca la toate rasele, conteaza foarte mult alimentatia, si poate ca asta este treaba mai “costistoare”. Insa alimentatia de calitate se reflecta apoi in sanatatea si felul cum arata cainele. Eu nu fac economie atunci cand ii cumpar mancare, dar recunosc ca nici nu am probleme financiare. Oricum, este un caine de talie mica, si nu mananca chiar atat de mult.
Daca v-ati gandit la Westie, eu va recomand cu sinceritate rasa asta. Este foarte importanta educatia, la asta sa aveti grija – este un caine foarte inteligent si receptiv, iar daca aplicati metode corecte, veti avea cel mai bun prieten si companion. In orice caz, orice rasa alegeti, nu cumparati cainele din Pet Shop, ci doar de la un crescator al rasei respective. Chiar daca nu este din oras cu voi, se gasesc metode sa fie “livrat” cainele, Marty a venit cu trenul, au aranjat asta de unde l-am luat – crescatoria Clear Passion (tatal era de la crescatoria asta, iar mama de la Black Tiger), iar avantajul de a proveni de la o crescatorie buna se vede atunci cand ne intalnim cu alti westie, iar proprietarii lor se mira de cat de diferit si frumos este al meu. Daca iti mai pot fi de folos cu ceva sfaturi, iti stau la dispozitie. Sa ma tii la curent daca alegeti Westie. Te salut!
Foarte frumos Marty, sa va traisca si sa va bucurati de el.
Eu am un Alfy, de aproape 5 luni, foarte cuminte, de vineri vom incepe si noi sa iesim afara, si sper sa invete cat mai repede unde trebuie sa isi faca nevoile. Nu sunt la primul “catel de pat”, asa imi place sa ii spun dat fiind faptul ca acolo doarme. Am mai avut un caniche care a trait aproape 15 ani, despartirea de el a fost una foarte grea. Au trecut cativa ani pana m-am decis sa iau un alt catel, dar am facut o alegere buna, toata familia este indragostita de el. Tind mereu sa fac comparatii intre cei doi catei, dar imi aduc aminte ca Alfy este doar un puiut, mai are multe de invatat si nu se poate compara cu un caine adult care inafara de faptul ca nu vorbea, stia tot.
Da, ai dreptate, este o mare diferenta intre atitudinea celor din romania si a celor de afara vis a vis de animalele de companie. Eu m-am confruntat cu aceleasi probleme si in ceea ce priveste copilul, sa nu mai vorbim de animalul de companie care este mai curat si mai civilizat decat multi oameni cu “drepturi depline”. Mai sunt multe de invatat, altii au un adevarat cult pentru copii si animale, ai nostri nu stiu cum sa se uite mai urat… Dar am invatat sa nu imi mai pese de ei si sa imi vad de familia mea, iar cu nu ii place sa isi vada de a lui, nu mai vreau sa ma incarc negativ, viata e mult prea frumoasa!
Felicitari pentru blog, mi-a placut in special spatiul dedicat lui Marty.
Numai bine si spor in toate!
Buna, Andra, si bine ai venit in vizita! Imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, insa am fost plecata intr-o vacanta mai lunga. Ne-a insotit si Marty. Sa va traiasca Alfy si sa va bucure cat mai multi ani de acum incolo! O sa dureze putin pana invata sa isi faca nevoile afara, eu stateam cu el cate 40 de minute in fata blocului si nu facea nici un strop. Totusi, nu a facut deloc in casa, cerea pe balcon. A trecut atat de repede perioada cand era pui, si anii in general. Ma gandesc cu groaza ca va trebui candva sa ne despartim… Mi-e si frica sa ma gandesc. Stiu ca o sa suferim, dar in acelasi timp stiu ca Marty al nostru este fericit, asta este cel mai important. Te pup si pupa-l si pe Alfy din partea mea!