Marea amintirilor mele

19 Mai, 2012 by Andreea

Acum e frig si nor si vant si cred ca va ploua (curand). Nu am vrut sa iasa o rima, insa pe vremea asta vorbele parca ies mai usor din gura si se insira singure de parca ar fi dresate.
Iar pentru ca afara e asa ma gandesc sa va invit intr-o calatorie imaginara, sau nu, la malul marii – malul Marii Negre sau al oricarei alte mari. Si asta pentru ca eu sunt constanteanca si iubesc marea. Iar copilaria mea, si in special vacantele de vara s-au petrecut in mare parte la malul marii.
Sa va spun cum era.
Cand eram mai mici – eu si sora mea Evelina – aveam voie sa mergem la plaja din Faleza Nord, aflata la mica distanta de casa bunicilor nostri. Mergeam pe jos impreuna cu alti copii si taram dupa noi un cos cu prosoape, fructe si apa, minge, colace, uneori si o saltea din aia grea din material. Plaja din Faleza Nord, acolo unde mergeam noi, era neamenajata si uneori, alaturi de noi, imbaiau niste tigani din zona si caii. Iar noi ne jucam si nu ne pasa de nimic. Stateam la plaja de dimineata pana seara, de simteam ca ni se lipeste stomacul de sira spinarii, atat ne era de foame. Ajungeam acasa, mancam si ieseam din nou afara pana noaptea tarziu. Cam asta era programul de vara. 
Cand am mai crescut, aveam voie sa mergeam si la plaja Modern, o plaja mare care se afla in centrul orasului, langa Primarie. Putini turisti o cunosc, pentru ca este in afara statiunii. Apoi am avut voie sa mergem si in Mamaia. Programul era acelasi, doar ca la pranz, atunci cand aveam bani, mancam cate ceva. Iar in urechi auzeam incontinuu Radio Vacanta.
Mai tarziu, cand am mai crescut, nu mi-a mai placut plaja plina de turisti si mergeam impreuna cu Ionut sa vedem marea toamna, iarna si primavara. Imi dadeam jos pantofii si intram cu picioarele in apa rece ca gheata.

La plaja am mai fost in ultimii ani doar la Grindul Chituc, o zona aflata intre Constanta si gura de varsare a Dunarii. O zona salbatica, unde apa marii este mai dulce, unde in apa poti gasi mormoloci de broasca, unde pescarii pleaca pe mare cu barcile ca in vremuri stravechi. Imi place, pentru ca aici imparti un kilometru de plaja cu doar doi-trei oameni. Imi place sentimentul de libertate deplina pe care mi-l ofera. Aici am vazut prima data Calea Lactee.


Dar sa va spun in continuare povestea cu marea. Pe faleza de la Plaja Modern m-a cerut Ionut de sotie. Eram de multi ani impreuna si casatoria a reprezentat la acel moment un lucru firesc, insa amintirea aceea mi-a ramas vie in minte. Am plans de emotie si imi dau lacrimile si acum. Stiu si cum eram imbracata. Iar inelul primit, chiar daca nu are diamant si nu imi mai incape pe deget, il pastrez cu drag.
Anul asta am vorbit cu Ionut sa reincepem sa mergem la plaja, asa cum e ea, aglomerata. Ne este dor si in special lui Ionut. Ne-am propus sa mergem cateva zile si sa ne cazam undeva, sa petrecem asa cum fac turistii, sa fim turisti la noi acasa.
Mi-e dor de gustul sarat al marii. Imi aduc aminte cum, copil fiind, imi lipeam limba pe pielea de la mana si asa “gustam” marea.
Va invit deci pe toti sa ne vizitati si sa va traiti propriile amintiri la malul marii.