Maramures – O fila de poveste

8 Dec, 2011 by Andreea

Deunazi ma uitam prin niste fotografii mai vechi, de acum 5 ani, cand impreuna cu sotul meu am fost pentru prima data in Maramures. De atunci am mai fost de doua ori in zona, am petrecut acolo un Paste si un Craciun + Anul Nou.
Ne-am facut prieteni, am cunoscut oameni. Am fost la un olar, am vazut cum olareste, am facut cozonaci si pasca la o casa taraneasca din localitatea Calinesti, am vazut o horincie (acolo unde se face horinca), am mers cu o trasura trasa de cai, am participat la slujba de Inviere la manastire, am mers pe dealuri pline de capite de fan, am mancat ciuperci cu mamaliguta intr-o gospodarie, am primit colindatori, am purtat straie de sarbatoare traditionale …
Unde altundeva poti face toate astea? Impresia lasata asupra mea de Maramures a fost foarte puternica, si o sa va istorisesc o intamplare edificatoare, cred, pentru a intelege cum este acolo. Era a doua zi de Paste si am plecat cu masina spre Manastirea Barsana. Dupa slujba, in mijlocul satului cu acelasi nume se adunase lumea imbracata de sarbatoare, asa cum se vede in fotografiile de mai jos. De la mic la mare, de la copii la batrani. Toti atat de frumosi!

Noi faceam nota discordanta, cu hainele noastre de strada si cu aparatul foto atarnat de gat. Iar ei erau atat de mandri ca ii pozam. Am stat un pic, apoi, pentru ca satul ni s-a parut  frumos, am luat-o pe o ulita si apoi pe alta… si am mers asa cam 30 de minute. Localnicii plecau si ei pe la casele lor, pentru masa de pranz. La un moment dat, din urma ne-au ajuns doua persoane, un barbat si o femeie. Ne-au salutat zambind si ne-au intrebat de unde suntem. Am schimbat vreo doua vorbe, si in doua minute ne-au invitat la ei in casa si la masa. Initial am refuzat, nefiind invatati cu asta, am crezut ca vom deranja – trei straini la masa in a doua zi de Paste. Dar au insistat, si am mers. Casa lor era ceva mai departe, am mai mers un pic.
O casa si o gospodarie frumoasa. Am facut cunostinta cu cele doua fete si cu bunica. Ne-au pus la masa si am mancat bucate traditionale de Paste si multe prajituri. Am baut horinca si i-au dat si sotului meu la pachet, deoarece era cu masina. Ne-au aratat casa, straiele traditionale, zestrea fetelor… Ne-am despartit prieteni si ne-au invitat la ei de Craciun.
Aceasta este doar o fila de poveste… voi mai scrie despre Maramures, in incercarea de a capta din memorie alte file si a le impartasi voua. Ca sa ne bucuram impreuna.