Mama Lela
M-am gandit sa ve-o prezint pe bunica din partea mamei, deoarece este o persoana deosebita si cred ca s-ar bucura sa stie ca am scris despre ea pe blog-ul meu. O sa ii arat, bineinteles, cu prima ocazie.
In primul rand, in familie ii spunem Mama Lela, un nume de alint care provine de undeva din copilaria mea, cred. Are 72 de ani si este cea mai energica persoana de varsta ei pe care o cunosc. Se intretine singura, isi face curat, mancare, spala, calca, face vin, tuica, pune varza la murat toamna, face carnati, lebar si sunca, vara primeste turisti, merge cu noi la iarba verde sau in concedii. In ultimii ani, dupa ce a murit Buni, a fost cu noi in Bucovina, Praga si Honfleur (Franta, Normandia).
Este o persoana pozitiva, inteligenta si descurcareata. Pe noi, cele trei nepoate, ne iubeste mult, la fel l-a iubit si pe tatal meu si il iubeste si pe Ionut. Ne petrecem impreuna sarbatorile, zilele de nastere si unele week-end-uri.
Are ochii albastri si parul alb. Si are o gramada de povesti de spus. Si multi prieteni. L-a ingrijit pe bunicul meu care era bolnav cu un devotament extraordinar. El era pentru ea “Sufletel”, iar cand a murit a suferit foarte mult.
Imi doresc sa ii daruiesc bucuria de a avea un stranepot.
Să trăieşti Lela, alături de familia ta dragă, pe care o iubeşti la fel de mult cum te iubesc şi ei. Sărbători fericite tuturor!
Buna, Mariana! Ii transmit bunicei mele urarile tale. Sarbatori Fericite iti dorim si noi toti tie si familiei tale. Te pup.
Ce dor imi e de bunica mea! Sa fie sanatoasa a ta
Multumesc pentru urare! Articolul ala a fost scris acum cativa ani, insa bunica mea este sanatoasa si inca in putere. Anul asta a fost cu noi aici, in Franta, pentru 10 zile. Incercam sa ii oferim momente frumoase acum, la batranete. Cand a fost tanara nu a avut cea mai usoara viata.