Frumuseti din padure

16 Noi, 2012 by

Frumuseti din padure

 

Scriu asta pentru ca mi-e dor de munte, de drumetie pe poteci, de aerul tare si curat de la munte. De efortul depus atunci cand faci o plimbare mai lunga prin padure. De micile minuni pe care le gasesti doar aici. A trecut ceva vreme de cand am facut asta ultima oara, insa a fost alegerea noastra, recunosc – uneori am preferat sa mergem in alta parte. Insa mi-e dor de munte. Si recunosc, mi-e dor si de zapada.
Si ca sa imi alin dorul, am “rasfoit” prin albumul cu fotografii. Si am selectat cateva si pentru voi, ca poate va e dor si voua, si sa “suferim” impreuna.

 

Aer tare de munte, miros de brad...Bobita probabil otravitoareStropi de rouaLumini si umbre pe potecaCrescute la umbraBijuteriePalarii pentru piticiPoezie nescrisaAgale prin padurePaturica imbibata cu apa si miros de ciuperciCovor de floriCovor de toamnaBobita neotravitoarePufosenia din padureMuzica paduriiDantela

 

14 Comentarii

  1. Splendide poze ! Fraguta m-a topit, iar ciuperca aia m-a innebunit. Daca nu ploua, de dimineata plec in cautare de ciuperci :) Weekend frumos !

    • Andreea
      andreea

      Nu am cules niciodata ciuperci – mi-ar placea foarte tare. Probabil sunt si prin padurile de langa noi, insa nu am auzit pe nimeni in sat sa plece la cules. Dar bine, ei nu merg nici la fragute, ceea ce pentru mine e o mirare, mai ales daca au copii, iar padurea e la doi pasi. Spor la cules si un weekend placut si tie.

  2. Foarte frumoase pozele!Si eu am facut o excursie in padure duminica trecuta dar acum mi-ai facut pofta cu pozele tale si cred ca maine o sa ma duc din nou mai ales ca padurea e la 2 pasi de mine:)Adorabila veverita mancacioasa!

    • Andreea
      andreea

      Veverita mancacioasa s-a urcat si pe mine pentru niste nuci, era foarte prietenoasa. Plimbare placuta!

  3. Si muntele nostru e la cativa km de noi doar ca nu prea avem timp sa mergem, insa si noua ne plac drumetiile si frumusetile padurii. Mergeam la cules de ciuperci cu bunicii prin padure cand eram mica, acuma nu m-as mai incumeta sa le culeg. Prefer sa le fac doar poze :)

    • Andreea
      andreea

      Muntele nostru e la cateva sute de metri, dar e munte din asta peckinez de Dobrogea si nu e acelasi lucru. Vreau la muntele mare cu brazi. Ma plang si eu lui Ionut, poate ma duce.

  4. Poze tocmai bune de wallpaper.
    Pozele cu ciupercile sunt fenomenale :)
    Eu sunt trista de fiecare data cand ajung prin padurile patriei. Trista sa vad atat de multa nepasare din partea semenilor.
    In loc sa-i povestesc copilului despre flora si fauna padurilor, ii povestesc despre mitocanie, proasta crestere, libertate prost inteleasa si despre ce nu sa nu imite

    • Andreea
      andreea

      Multumesc. Si eu am acceasi problema cand merg in padurea de langa satul meu – ma doare sufletul cand vad mizeria lasata de cei care vin la gratare. Si ai observat ca in ultima vreme, chiar in ultimul an as spune, este mai rau? Adica in loc sa ne civilizam, in conditiile in care mai vedem si noi in jur in alte tari, sunt numeroase campanii pe media, noi suntem din ce in ce mai rai? Nu inteleg de ce. Ce este stricat in capul si constiinta noastra?

      • Eu cred ca suntem irecuperabili.
        Imi povestea o ruda ce sta in Austria de mult…ca de cand au ajuns pe acolo populatiile din Est, notiunea de curatenie a inceput sa fie uitata.
        Na, ca in loc sa imitam ce trebuie, ii stricam si pe altii

      • Andreea
        andreea

        Eu credeam in puterea exemplului, insa in sensul bun. Nu ne mai facem bine????

  5. Ada76

    Superbe fotografii! Mie mi-e dor mereu de munte. În poveştile pe care i le spun copilului meu, muntele este personaj şi spaţiu de desfăşurare al multor întâmplări.
    Când se apropie vacanţa, cele mai năstruşnice întâmplări ale poveştilor noastre au loc pe
    pajişti de munte, trenuleţele merg la munte, la cules de ciuperci, printre brazi. Pe la 2 ani şi ceva a cules şi Matei ciuperci şi flori de munte. Încă nu a uitat şi cred că muntele va fi parte din fiinţa lui, aşa cum este şi marea.

    • Andreea
      andreea

      Copiii care se dezvolta cu drag de natura sunt deosebiti, au in ochi o alta sclipire si in gesturi o alta hotarare. Felicitari daca ti-ai crescut copilul in spiritul prieteniei cu natura. Este una dintre cele mai importante trasaturi ale educatiei lui, o baza solida de la care sa porneasca in viata. Iar daca asta se impleteste si cu imaginatia libera, cu atat mai bine.

  6. Chiar frumoase poze ai de la munte.Pozele cred ca sunt de pe la un inceput de vara cu fragute si cu…coacaza sa fie bobita mica si rosie? Sa nu mai zic de iarba verde si de pomi care acum au o alta culoare , exceptie brazii, decat verde.
    Si ciupercutele sunt fotogenice :) .

    • Andreea
      andreea

      O parte dintre ele sunt facute la inceput de vara, si cateva toamna-devreme – adunate din mai multe paduri, din mai multe vacante. Toata lumea a apreciat ciupercutele, sunt chiar deosebite – pe ele stiu sigur ca le-am pozat in padurea de la Moeciu. Amintiri…

Lasă un răspuns către andreea Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *