Doamna Cartita

29 Noi, 2011 by

Doamna Cartita este dusmanul nr.1 al oricarei persoane care are peluza. Deci, si a sotului meu, si din solidaritate, si a mea.
Pana acum vreo luna Doamna Cartita exista in curtea noastra insa nu ne deranja prea tare, deoarece facea niste musuroaie pe marginea peluzei, uneori si prin gradina mea de legume, fara daune insemnate insa. Dar, de vreo luna incoace, si-a mutat casa mai spre centrul peluzei, exact in fata terasei si a ferestrei mele dinspre living. Musuroaie pe care le vedem zilnic si vedem cum se strica gazonul nostru frumos.
Si inainte parca facea niste musuroaie mai mici, acum insa, gramezile de pamant sunt mai mari. Sau poate mi se pare…
Bineinteles, ca toata lumea care s-a confruntat cu aceasta problema, am cautat informatii despre cum putem sa “scapam” de ea, fara a-i face rau, bineinteles. Si atunci am gasit pe internet pagini si pagini scrise de atat de multe persoane, care propun fel si fel de metode care mai de care mai nastrusnice (sa pui un ceas sub o cratita, sa infigi sticle in pamant prin care sa suiere vantul), sau mai violente (sa o gazezi, sa o ineci, sa o otravesti). Si imi pare rau, insa impresia mea a fost ca parca s-au adunat o multime de nebuni la un loc (locul numit internet), care incearca cu o disperare amuzanta uneori sa distruga pe EA. Si da, EA poate sa te innebuneasca!
Si atunci mi-am adus aminte ca am vazut mai demult un documentar pe Discovery numit chiar asa - Super Cartita – care ne arata ca este aproape imposibil sa o alungi sau sa o prinzi. Ca este un animal teritorial, asta fiind un lucru bun pentru noi, deoarece nu lasa o alta cartita sa ii invadeze galeriile atat timp cat este in putere. In acest sens, isi alunga si puii din cuib imediat ce acestia cresc putin. Se bate pentru teritoriu si astfel, daca esti norocos, poti avea o singura cartita pe teren.
Este adevarat, casa ei se intinde pe kilometri intregi sub forma unor tuneluri care ne brazdeaza practic fiecare mp de pamant. Reteaua de galerii este intretinuta de cartita periodic si atunci scoate ea la exterior pamantul. Multi incearca sa o prinda atunci cand isi scoate pamantul din galerii, insa ea simte vibratiile atunci cand tu pasesti si fuge. Sau sa o inece inundand galeriile. Mi-a povestit cineva ca a bagat un furtun intr-o galerie si a dat drumul la apa. Dupa 30 de minute a inceput sa tasneasca apa din mai multe locuri de pe teren si nici urma de cartita. Adica a aparut, peste cateva zile, cu un nou musuroi.
In documentarul despre care v-am spus spunea ca singura solutie sigura este “plantarea” unor capcane exact in galeria cartitei. Sunt niste tuburi din plastic, cu cate o usita la fiecare capat, usita care se deschide doar intr-un sens, si atunci cand cartita intra in ea nu mai poate iesi. Trebuie verificata periodic, iar cand prinzi cartita o poti “deporta” si elibera pe camp. Am cautat pe internet si am gasit capcanele pe mai multe site-uri. Doar ca am vazut ca se comercializeaza si capcane asemanatoare care insa sunt prevazute cu un ac cu arc care omoara cartita odata prinsa. Nici nu vreau sa ma gandesc! Sper ca acestea sa nu fie folosite de nimeni, atata timp cat exista si varianta umana a capcanei. 
Noi vom cumpara cateva capcane si vom incerca sa o prindem. Eu insist sa facem aceasta operatiune primavara, ca sa o eliberam pe camp atunci cand este pamantul dezghetat, sa isi poata face galerii noi si sa isi poata procura hrana.
Oricum, atunci cand vom “planta” capcanele, va anunt. Daca o prindem, sper sa o pot fotografia, ca sa ve-o arat si voua.

 

6 Comentarii

  1. Lagro

    Excelenta informatie.
    Am sa-mi conving si eu parintii sa foloseasca unelte mai umane de indepartare a cartitei. Am sa le procur cele necesare. Ar fi fost util un link catre paginile (pagina) web ce comercializeaza astfel de capcane.

  2. Imi amintesc, ca bunicul avea niste plante in gradina care alungau animalutele respective, dar presupun, ca nu le poti planta in mijlocul peluzei :) Tot mai bine cu capcanele, numai sa aveti noroc sa o prindeti :)

    • Andreea
      andreea

      Am renuntat la ideea cu capcanele, si nici nu am mai facut un scop din a o prinde (oricum, acum cred ca sunt doua). Pur si simplu adunam musuroaiele de fiecare data cand le scoate, si atata timp cat nu le vedem nu ne mai enervam. In plus, mi se pare ca la noi in zona sunt specie protejata. Am vazut si un documentar la Discovery si de acolo reiesea ca nu prea poti sa scapi de ele, pentru ca odata ce elimini una, in mod sigur galeriile nu raman parasite multa vreme. Si se muta in ele alta. Acum cateva luni Marty al nostru a prins una in curte si a smotocit-o bine, dar nu a omorat-o. Cat am vorbit-o de rau, dar cand l-am vazut pe Marty cu ea, ni s-a facut asa de mila si am salvat-o. Am dus-o pe camp a doua zi, iar acum avem iar – sau a gasit drumul spre casa, sau s-a mutat alta. Nu avem ce face. Ceea ce este bine la ele este ca sunt teritoriale si in general pe un teren mare cat al nostru convietuiesc maxim doua, daca nu doar una. Traim asa, impreuna. Cu peluza imperfecta uneori. Dar la ce buna atata perfectiune, nu?

  3. Buna,

    Am si eu un razboi de 3-4 ani, iar anul trecut am avut cele mai multe musuroaie, dar am gasit si metoda care a dat rezultate.
    Am incercat inundarea cu apa, capcane, fitile cu sulf si pastile repelente cu efecte mai mici sau mai mari, dar n-am scapat.
    Metoda pe care o aplic acum tine cartitele departe pentru cel putin 6 luni – un an (nu e mai mult de un an de cand o aplic).
    Incep cu un avertisment: procedeul implica arderea de sulf din care rezulta dioxid de sulf, un gaz iritant (in cantitati mici) / toxic.
    In detaliu, operatiunea cartita are urmatorii pasi:
    Se curata un musuroi nou, cat de cat mai central, cu o grebla. Cu un tarus se tatoneaza zona musuroiului pana se gaseste gaura. Se sapa in jurul gaurii pe un diametru cat mai mic si pe o adancime de 10-15 cm pentru a se descoperii galeriile orizontale; cea mai utila unealta este un plantator de bulbi.
    Se aseaza in gaura formata un con de hartie format prin impaturirea in 4 a unei coli de hartie. In con se toarna 50-100 ml de motorina si un fitil de sulf (folosit la igienizarea butoaielor de vin sau a stupilor) impaturit astfel incat sa nu iasa deasupra nivelului terenului.
    Se aprinde motorina si se aseaza peste gaura un clopot (partea de sus a unui bidon de apa de 5-10l) si o suflanta (de umflat saltele).
    Pe parcursul arderii se urmaresc musuroaiele vecine. Cele care fumega sunt rezolvate; la cele care nu fumega procedeul trebuie repetat.
    Imediat ce flacara se stinge, suflanta si bidonul trebuie indepartate, se mai toarna 50ml de motorina in gaura si se acopera cu o placa de gresie care trebuie apasata bine pe sol.
    Placa de gresie trebuie sa ramana pe sol pentru cel putin o saptamana, dupa care gaura poate fi acoperita.
    Sulful va arde gazonul in zonele unde fumul iese la suprafata, insa dupa o saptamana sau doua isi revine.
    Procedeul este mai greu urmat si are efecte mai reduse daca bata vantul.
    Pentru iubitorii de animale mici, cartitele sunt inca in viata, dar pe terenurile vecine (care sunt virane).

    Mult succes,
    Adi

    • Andreea
      Andreea

      Buna, Adi, si bine ai venit in vizita! Multumesc pentru sfaturi. Articolul asta a fost scris acum mai multa vreme, cand abia ne mutasem la curte. Intre timp, ne-am impietenit cu ele, in sensul ca de la o vreme scot foarte putine musuroaie si de cele mai multe ori pe langa alei, unde nu ma deranjeaza. In plus, cainele meu, un westie, care e mare vanator, a incoltit vreo doua. Ne-a dat de veste latrand la ele, iar noi le-am prins si le-am dus in padure. Si din cauza ca este el in curte in fiecare zi si “tropaie” pe pamant, cred ca ii stiu de frica si isi fac casa pe la vecini. Atunci cand le-am prins am vazut ca sunt atat de dragute! Si pentru nimic in lume nu le-as face rau! In plus, am citit ca sunt protejate prin lege, fiind pe cale de disparitie. Mi-e teama ca metoda ta nu este tocmai prietenoasa cu ele. Probabil mor gazate, iar eu nu as putea face asta cu buna stiinta. :)

Lasă un răspuns către Dani Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *