Din sat
De cand m-am mutat “la tara”, deci “in sat”, am adunat ceva impresii despre ce, cum si de ce traiesc oamenii aici.
Nu vreau sa fiu rea si nu vreau sa supar pe nimeni, iar articolele ce vor urma se vor baza exclusiv pe ceea ce observ si traiesc eu aici, in aceasta comunitate. O comunitate mica situata undeva pe langa Cheile Dobrogei, intr-un sat fara canalizare, cu garduri marunte facute din piatra, cu carciuma in centru, Camin Cultural, scoala primara si gradinita, biserica varuita in alb, cimitir cu poarta albastra, un sat strajuit de frumoasele “pietroaie” nascute din Marea Thetis dar si de o padure moderna de eoliene.
Un sat despre care un batran pe care l-am luat odata cu masina pana in Constanta ne-a spus ca atunci cand era el copil avea ulitele mirosind a paine calda si cartofi copti, paduri pline de bujori salbatici si cate si mai cate… ca in povesti. Din pacate, pe undeva prin partile esentiale aceste lucruri s-au schimbat – slava-domnului sa s-au salvat bujorii!
Va urma…
8 Comentarii
Comenteaza Articolul
Tags
Share This
Aștept impresiile tale cu nerăbdare. Una dintre marile mele dorințe este aceea de a ridica o casă pe pământ, în grădina careia să-mi cresc fructele și legumele sănătoase pe care nu prea știu cum altfel le-aș putea oferi pruncului meu.
Am crecut într-o casă pe care o iubesc, locuim într-un apartament și ne dorim o casă a noastră. Mergând spre mânăstirea Ioan Casian m-am gândit și eu la pământurile din acea zonă. Nu e prea aridă aceată bucățică de Dobroge? La mine acasă, într-un orășel din Tulcea, e o secetă cumplită. Contează mult natura solului. Cum e? Cum mai sunt oamenii, mai ales când vii din afara satului? Cum ieșiți iarna de acolo? Nu e o problemă zăpada?
Despre toate celelalte, atât de frumoase, multe se văd în postările mai vechi.
Felicitari in primul rand pentru ideea de a va muta la curte. Veti vedea, viata voastra se va schimba in bine. Despre zona in care locuiesc am scris un articol in weekend si azi, mai tarziu, vreau sa il postez. Sper sa iti placa zona, de care eu m-am indragostit. Cu seceta, ne descurcam, in sensul ca aspersoarele in zona cu gazon merg cateva ore/zi, iar gradina de legume am udat-o zilnic. Sunt costuri, insa totul este verde si frumos, chiar si acum. Atata vreme cat avem apa la robinet, este bine. Pamantul din aceasta zona este un pamant galben, pe care si din care multi spuneau ca nu va creste nimic. Dar erau doar niste vecini la care nu creste nimic pentru ca nu uda si din lene, as indrazni sa spun. Gazonul a crescut fara probleme, iar in ceea ce priveste gradina de legume, pentru ea am adus pamant de undeva de langa raul din sat, un pamant negru. In plus, in fiecare an il ingras cu gunoi de grajd si il mai completez cu pamant negru. In ceea ce priveste oamenii, o sa povestesc mai pe larg in perioada urmatoare – si bune si rele – avem noroc totusi ca terenul nostru are deschidere la doua strazi si avem doar doi vecini. Zapada nu ne face probleme atata timp cat nu este prea mare (ca anul trecut, cand au fost blocate drumurile 3-4 zile, si nici curent nu a fost – cand am vazut asta, am plecat cateva zile in vacanta in Sighisoara) – la noi in sat functioneaza o cariera de piatra care duce piatra la autostrada etc si au utilaje si curata drumurile repede. Atata spun – a meritat sa ne mutam, in ciuda micilor probleme care au aparut sau care vor mai aparea, invariabil. Daca treci prin zona, te rog sa ne vizitezi.
Cu mare drag! Ajungem destul de des la Casian, la mânăstire, așa că anunț când trec prin zonă. Experiența ta îmi dă curaj că se poate, cu un pic de curaj și multă muncă. Uite o adresă de mail, pentru un eventual schimb de numere de telefon: adinad2003@yahoo.com. Spor!
Va asteptam! Eu manastirea o vad din curte, cocotata undeva pe deal. Iti voi trimite si numarul meu de telefon. Neaparat sa treci!
Oricum ar fi oamenii si oricat de greu ar fi cateodata, ador sa traiesc la tara.
Se spune ca “Omul sfinteste locul”si nimic nu este mai adevarat. Nu conteaza cine sta langa tine, si nici ce fac vecinii. Conteaza cum iti traiesti si pretuiesti viata.Abia astept sa citesc postarile urmatoare :p Am si eu o multime de istorioare mai mult sau mai putin hazlii, din satul “meu”
Ai dreptate. Insa uneori sunt situatii in care esti nevoit sa intri in contact cu altii, cum ar fi: vecinul care asculta manele mult prea tare dimineata pe la 7.00, cel care trece pe drum si in loc sa iti dea binete, trece injurand (rau, de neimaginat) caprele pe care le mana spre camp, Primaria care colecteaza taxa pentru gunoi si care nu a furnizat in veci acest serviciu…In fine, uneori sunt situatii chiar amuzante sau care, daca te enerveaza pe moment, apoi te amuza, cand gandesti un pic detasat. Dar oricum, daca ar fi sa compar cu viata de la bloc, este infinit mai bine la curte, la mine la tara, cu toate problemele mai mici sau mai mari care apar. Daca simti nevoia sa povestesti despre satul tau si nu vrei la tine pe blog, te astept sa te alaturi mie, aici.
Eu stau la casa ,in Ploiesti si abia ..astept sa vina sambata..sa o ,,taiem la tara ,,la Cerasu,o localitate de munte !Andreea Omul sfinteste locul,ai vazut -se vede-vei vedea !Am aceeasi pasiune ptr gradinarit;eu sunt ardeleanca ,am crescut la tara ,cu tot ,,tabietul,,si mi-a fost f.bine ,viata m-a adus la Ploiesti …dar mi-a ramas in suflet ceea ce am facut acasa ,,la mine-n Ardeal ,,!
O, dar la tara la Cerasu este atat de frumos! Am cautat pe google imagini si am vazut si mi-a placut. Probabil nu la fel de frumos ca la tine in Ardeal, dar probabil reuseste sa iti aline dorul. Suflet de ardeleanca stramutata in Ploiesti. Nasii nostri de cununie sunt oarecum vecini cu tine, stau in Baicoi, dar sunt constanteni la origine. Si acolo e frumos, mergeam adesea la ei ca sa ne incarcam bateriile. E ceva special cu zona – liniste si energie pozitiva.