Cheile Dobrogei – acasa la mine
Am promis mai demult ca o sa scriu despre zona unde locuiesc eu, pentru ca imi este draga si as vrea sa o cunoastreti si voi.
Satul in care locuiesc se numeste Cheia si se afla la vreo 200 de metri de Cheile Dobrogei – si asupra lor voi zabovi un pic, ca sa vedeti ce minunatie a creat natura in mii si milioane de ani. In plus, sunt unice la noi in tara si sunt practic motivul pentru care am ales sa ne construim casa aici.
Deci, Cheile Dobrogei – sunt niste formatiuni calcaroase, niste corali foarte mari (atoli) de pe fundul Marii Thetis, care stapanea candva acest tinut. Au inaltimea de maxim 40 de metri si seamana, dupa parerea mea, cu niste ciuperci uriase.
Cheile sunt strabatute de la un capat la altul de raul Cheia, dar si de o sosea asfaltata (cea care duce in satul cu acelasi nume, unde locuiesc eu). Aceasta sosea trece, inainte de a ajunge la Chei, printr-o frumoasa padure de stejar si salcam, casa pentru numeroase animale si pasari – am vazut aici caprioare, vulpi, iepuri, ulii, cuci, ciocanitori…
Primavara infloresc salcamii, brandusele si irisii pitici iar toata padurea este cuprinsa de parfumul lor. Mai tarziu, printre frunzele uscate cazute toamna, se coc fragutele. Apoi corcodusele, coarnele si dudele. Toamna tarziu, nucile.
Imi pare rau ca nu am destule fotografii sau asa de reusite incat sa intelegeti frumusetea locului. Promit sa ma revansez la toamna, cand voi avea mai mult timp de plimbari.
Si mergand cu masina, cu padurea de care va spuneam de o parte si de alta a drumului, deodata, dupa o curba, apar spectaculos “pietroaiele” Cheilor Dobrogei - le spun “pietroaie” pentru ca asa sunt denumite de localnici. Cred ca toata lumea, atunci cand a venit prima oara in zona, a ramas surprinsa de aceasta aparitie neasteptata in peisajul plan si uscat al Dobrogei. Eu am o astfel de tresarire de fiecare data cand vin acasa si vederea lor imi bucura sufletul.
Pietroaiele pot fi escaladate cu usurinta, la pas. Intre ele s-au format si cateva pesteri (Pestera Liliecilor, Pestera Casian). In mod ciudat si miraculos, pe praful adus si depus de vant pe aceste pietre in mii de ani, cateva seminte si-au gasit locul si astfel se pot vedea acum copaci sau tufe crescute in varful lor. Batute de vantul puternic din Dobrogea, uneori au forme chircite, atat de frumoase vara, dar si iarna, cand nu sunt impodobite de frunze.
La baza pietroaielor traiesc niste colonii de popandai – atat de draguti sunt cum stau ei drepti, cu burta un pic atarnata vara si urmarind totul in jur. Iar cand simt vreun pericol, se lipesc de pamant si cu codita lor scurta lovesc pamantul si dau alarma. Si fug toti si se adapostesc in galerii. Primavara sunt slabuti, dar acum, la sfarsitul verii, au facut burta si fundul mare. Banuiesc ca iarna hiberneaza, deoarece dispar din peisaj. As vrea sa am timp si sa stau ore in sir sa ii observ. Poate, candva…
Cheile Dobrogei in prezent sunt Rezervatie Naturala. Nu stiu exact ce impune acest lucru, insa as vrea ca noi, oamenii, sa respectam mai mult ceea ce natura ne-a oferit cu atata generozitate. In spatele Cheilor, practic apartinand de satul in care locuiesc eu, este o cariera de piatra a Consiliului Judetean Constanta. Cariera care, acum doi ani cand ne-am mutat noi, era practic o gaura mare facuta in piatra acestor chei. Acum gaura s-a marit de 3-4 ori, mii de masini duduie carand piatra spre diferite santiere (la autostrada, la eoliene etc) si periodic se zguduie pamantul atunci cand detoneaza si maresc cariera. Ma gandesc ca acest lucru ar trebui interzis, iar cariera care extrage practic din Rezervatia Naturala Cheile Dobrogei ar trebui inchisa.
Cel mai mult imi plac Cheile la apus, cand devin rosiatice. Dar sunt spectaculoase in orice moment al zilei si in orice anotimp. Dimineata, adesea este ceata, iar aerul de mister care le inconjoara le sta atat de bine! Iar iarna, cand isi pun caciuli groase din zapada, sau toamna…
Iar eu, de la fereastra din living, privesc in zare si undeva in dreapta, din dealul din fata incep sa se zareasca pietroaiele… Cheile Dobrogei.
Alte Articole
-
Turist la mine acasaPostat: 21 Iul, 2012
-
Din satPostat: 27 Aug, 2012
41 Comentarii
Lasă un răspuns către Marc Anulează răspuns
Tags
Share This
ce frumuseti. nici nu vreau sa imi imaginez linistea de acolo ca poate ma sui in tren si plec; p’orma dau de belele la munca
)
Va astept. Este frumos aici, si in plus este si la mica distanta fata de mare. Deci, aer curat, liniste si plaja la pachet – All inclusive la mine acasa. Daca aveti totusi drum incoace, va astept in vizita.
aaaa, ce generoasa invitatiune…, da’ cum naiba fac cu serviciul asta care ne ucide zilele…
Pai nu stiu – banuiesc ca nu merge cu: nu mi-a sunat ceasul, am facut febra, mi-a racit pisica, am crezut ca e weekend…Eu, care lucrez in domeniul turismului, intru in vacanta toamna. Voi probabil v-ati bucurat deja de ea, la mine mai e putin-putin – numar zilele – mai sunt 21. Invitatiunea insa ramana valabila pentru cand vreti (si puteti) sa evadati din cotidian sau pentru cand ajungeti oricum in zona (la mare). Va asteptam cu drag.
Chiar frumoasa zona, foarte frumos acolo .pacat ca nu ai reusit sa fotografiezi si parte din fauna despre care povestesti aici, dar ai dreptate, pentru asta ai avea nevoie de timp de stat la panda, probabil nemiscata, astfel incat sa nu te observe si sa fuga
.Ma bucur ca mai exista locuri in care cresc atatea flori salbatice, parca spuneai (dar poate in articolul anterior, pe care eu l-am citit aseara) si despre ceva bujori, nu?
.
Excelenta alegere ati facut, cand v-ati mutat aici in zona asta frumoasa, retrasa, linistita. Se simte din poze apropierea de mare- vegetatia mai scunda, fara conifere din cate vad aici cele cateva poze , plante crescute printre pietrele tesite , rotunjite, acoperite cu smocuri de iarba uscata ,Dobrogea. Magarii mai lipsesc din peisaj
Stiu, stau cam prost cu pozele, insa, pentru ca peisajul asta este mereu la indemana, am tendinta sa las pe maine. Asa nu am pozat nici un magar, ca bine zici ca s-ar potrivi in peisaj – de vazut l-am vazut, si nu o data, da’ nu l-am pozat. Nici turmele de oi atat de frumoase, nici livada vecinului meu in floare, nici poneiul care paste la doi pasi de curtea mea… si nici iarba aia de care spui si tu, specifica zonei si care acum este aurie si atat de frumoasa in bataia vantului. Ma bucur ca va place zona unde ne-am mutat, asa, ca o confirmare a alegerii noastre, uneori neinteleasa de unii cunoscuti. Dar fiecare cu alegerea lui, nu? PS Iti promit o poza cu magarul satului (cum doresti, biped sau patruped?)
Nu biped
, din aia sunt si pe la noi .Astept poza .
Asa banuiam si eu.
Frumos ai scris, Andreea ! Si merita sa iti construiesti casuta intr-un locsor din asta in care simti anotimpurile si te legi de natura.
M-am indragostit de locul asta, probabil s-a vazut si din articol. E casa mea.
Super articol, felicitari!
O zona foarte-foarte frumoasa.
Multumesc, Iuliana! Ma bucur ca ti-a placut. Te mai astept.
Frumos! Chiar ma interesa sa aflu daca (scuzati cacofonia!) cariera este activa. Microatolii despre care vorbesti sunt de varsta jurasica Oxfordian mediu-superior), la baza lor aflandu-se niste organisme bioconstructoare denumite spongieri (si nu numai…). Aceste depozite carbonatice apartin Formatiunii de Casimcea (Draganescu, 1976). Popandaii (Spermophilus citellus) este o specie protejata, inclusa in anexele Directivei Habitate (1992)a Retelei Natura 2000.
Succes!
Cariera este mai mult decat activa, duduie! Daca iti sunt necesare, pot sa fac niste fotografii cu ea in plin praf si activitate. Multumesc pentru informatiile documentate, eu am exprimat mai mult pareri personale. Ce inseamna de varsta “jurasica Oxfordian mediu-superior” in ani? Despre popandai auzisem si eu ca sunt protejati, la fel si cartitele. In legatura cu “turismul” ad-hoc care se face chiar intre si pe pietroaie, sunt de aceeasi parere – mai nou, au aparut vreo doua desene grafiti pe ele, niste copii (angajati de aici, din sat) au sapat toata vara intr-o pestera cautand nu stiu ce…In fine, cred totusi ca cea mai mare paguba o face cariera. Si mi-e teama sa nu vad rasarind si pe ele morile de vant care au impanzit regiunea. Cand au venit si ne-au batut la poarta cei de la Cez, ca sa ne explice cat de buni sunt ei pentru natura si comunitate, atunci cand i-am intrebat de impactul asupra mediului, au spus (citat apoximativ): “Am facut niste studii si aici traiesc doar popandai…” Pasari-nu, vulpi-nu, caprioare-nu, iepuri-nu, broaste testoase-nu, pasari mii si mii-nu, iar popandaii probabil nu conteaza.
Multumesc pentru informatii! Acum sunt pe drum, dar “vorbim” mai pe seara. Chiar ma intereseaza soarta acestui sit. Cel putin in ceea ce priveste soarta elementelor de geodiversitate.
OK, ne mai auzim. Drum bun!
Ha! Am scris:”popandaii este”. Intr-adevar ” este” ca inca este mai multi, dar, probabil, n-or sa mai fie, gandindu-ma la modul cum se gestioneaza ROSPA0019 Cheile Dobrogei, cel putin din punctul de vedere al turismului de minivacanta sau weekend. Jalnic! Sute de autoturisme parcate direct in sit si tone de gunoaie lasate in urma lor.
Ai pagina pe net, ca am cautat pe google “geologul turbat” (despatit si legat) si nu am gasit ceva relevant. PS Sper sa nu ajungem sa vorbim despre “popandaul – el, unicul- este”.
Buuun! Sa incepem cu…inceputul. Jurasicul este o perioada geologica din Era Mezozoica. A durat aproximativ 54 de milioane de ani, Oxfordianul fiind o subdiviziune a lui, care a durat, la randul ei, cca. 6 mil. de ani (161Ma-155Ma). Pe vremea aceea, in zona in care tu locuiesti acum, se afla o mare, in care sedimentarea carbonatica era favorizata de existenta organismelor bioconstructoare, de tipul spongierilor, a algelor verzi-albastre, care formau structuri de tipul stromatolitelor, sau a bivalvelor si echinodermelor ale caror cochilii si teste se acumulau in cadrul recifului. Ma intereseaza tare mult niste imagini din cariera si cu graffitul despre care vorbeai. Eu va trebui sa ajung in zona, dar nu stiu exact cand. Am mai aflat si despre o alta cariera care, se pare, activa, in 2009, in cadrul sitului (Cariera de la Pantelimon, din sisturi verzi), dar a carei activitate fusese sistata. Nu stiu, intre timp, ce s-a mai intamplat cu ea. Teza mea de doctorat are ca subiect ariile protejate din Dobrogea Centrala si de Sud, intre acestea afaldu-se si Recifii Jurasici Cheia. Evident, voi respecta regulile cu privire la drepturile de autor.
Toate cele bune!
Multumesc pentru informatii – frumoasa tema pentru teza ti-ai ales. Eu am crezut ca este doar hobby, dar vad ca nu. Voi incerca sa fac fotografiile maine-poimaine si o sa ti le trimit pe email-ul persoanal. O sa ma interesez si despre cariera de la Pantelimon, sa vad daca aflu ceva. Daca vii in zona, treci si pe la noi sa bem o cafea si sa schimbam o vorba. Daca te mai pot ajuta in vreun fel, poti sa imi scrii tot aici. Ne mai auzim!
Scuze pentru balbaieli! Am tastat, pe ici pe colo, aiurea.
Saru’ mana mult! Sunt amatoare de cafea.
Trebuie musai sa ajung, pentru ca la anu’, pe vremea asta, sustin teza. Tinem legatura. Si, pentru ca am vazut ca esti pasionata de gradinarit, vreau sa iti trimit niste seminte de ardei iute, pe care le-am adus din Corfu. Sunt atat de iuti, incat atunci cand am deschis ardeii sa le scot semintele, mi-au curs lacrimi.
O saptamana placuta,
Nicoleta
Buna, Nicoleta. Ma bucur sa te cunosc – sincera sa fiu pana acum am crezut ca “geologul turbat” este un barbat. Multumesc pentru seminte – iti voi trimite pe email o adresa unde poti sa le trimiti – suntem mari amatori de ardei iuti, de altfel in prezent cred ca am in gradina vreo 6 feluri. Pun de cafea si te asteptam. O saptamana buna si tie. Andreea
OK. Sa-mi trimiti adresa! O sa-ti arat si eu jardiniera mea cu ardei iuiti, niste oregano si un fir de busuioc.
Multumesc, inca o data!
Minunat ai descris locul pe care il iubesti! Am intrat intamplator in site, cautand cu totul altceva si ma bucur! Eu sunt din Dobrogea (Tulcea), dar sincera sa fiu nu am auzit niciodata de localitatea de care te-ai indragostit si mutat. Acelasi lucru pot spune si eu de mica localitate Telita unde am o casa de vacanta. E atat de frumos, iti aduce atata liniste si relaxare sufleteasca
Si acum o intrebare: unde gasesc levantica? am pus seminte de cateva ori dar nu a crescut nimic.
Bine ai venit in gradina mea! Ma bucur sa te cunosc, mai ales ca impartasim (banuiesc) aceleasi preocupari. Levantica eu am cumparat-o la ghiveci, erau plantute mici – vezi ca sunt de mai multe feluri pe piata, unele plante au flori mai micute si lila mai deschis, insa fac o tufa mare, iar altele au flori mai decorative, lila aprins, insa fac tufe mai micute. Eu in prezent am de ambele feluri, le-am plantat pe toate anul asta in primavara si au inflorit toata vara – si acum au al nu stiu catelea rand de flori. Sper sa reziste toate peste iarna. Le-am cumparat de la Baumax si Brico, in mai multe reprize. Urmareste eventual cand sunt la reduceri – cei de la Baumax reduc preturile inainte sa aduca marfa noua – mi-a spus o vanzatoare de acolo. Cu seminte am incercat si eu, fara succes, si m-am descurajat cand am cumparat un plic cu seminte din Franta si pe el scria mai amanuntit despre ce si cum, si reiesea ca abia in al doilea an poti sa le plantezi afara si vor inflori…Si cum timpul si spatiul sunt mereu o problema…am ales calea mai usoara – cumparat crescute de altii de la magazin.
Ce frumoasa e zona!Tare mult mi-ar placea sa ajung pe acolo.Cand am vazut prima data Cheile Dobrogei am zis ca seamana cu stanca Uluru din Australia doar ca aceea nu e acoperita de copaci in varf,insa e tot asa ivita de nicaieri in pustiul australian(in cazul Cheilor Dobrogei in pustiul dobrogean).Imi plac tare mult si pozele facute iarna,cu zapada:)Din cate stiu in apropiere se afla si manastirea si pestera Sfantului Ioan Casian.Ai fost si acolo banuiesc,nu?Mai asteptam poze din aceasta zona aparte a tarii numita Dobrogea,care nu stiu de ce ma atrage.:)
Te cheama pamantul, cine stie… Poate vreun stramos de-al tau isi are originea aici. Si sangele meu este amestecat – aveam o strabunica care stia doar ungureste, locuia langa Cluj, dar majoritatea familiei este de aici, din Dobrogea. Vad ca esti circumspect, insa sa stii ca si Dobrogea este frumoasa si are farmecul ei. Am vizitat Manastirea si Pestera Casian – manastirea o vad in zare si de la mine din curte – dar nu am avut aparatul la mine. Voi reveni si cu alte poze de pe langa casa. Daca ajungi la mare, sa stii ca din Mamaia pana in Cheile Dobrogei faci 45 de minute. Pietroaiele astea sunt unice la noi in tara, deci merita o excursie. Sa imi dai de veste, sa pun de o cafea.
S-a inteles putin gresit ideea de pustiul dobrogean,mai degrada as fi vrut sa ma refer la o zona plata si arida(am inteles ca verile sunt foarte calduroase pe acolo)nicidecum nu m-am referit ca si cum ar fi o zona in care nu ai ce vedea,ca un desert spre exemplu,cum e in cazul Australiei.E posibil sa fi avut vreun stramos de pe acolo,de ce nu?Abia astept sa ajung la mare la noi,nu am mai fost de vreo 6-7 ani:)
Eu nu am inteles gresit, stai linistit.
si eu sunt tot din cheia.de fapt aici locuiesc.dar nu imi dau seama cine esti?(ANDREEA)?Unde stai in cheia?
Ma bucur sa te cunosc, Alex. Noi ne-am mutat mai recent aici, acum doi ani si ceva – eu stau la capatul satului spre Gradina (langa cimitir). Din curte vad tot satul, biserica, dealurile, cariera. Este o casa noua, de culoare deschisa si cu un etaj – trebuie sa o stii. Tu unde locuiesti?
Akm stiu despre cine este vorba! Tot in Cheia, pe strada principala, de la podul din centru a 3 a casa pe dreapta cand vii dinspre Constanta. Si eu vreau sa promovez aceste locuri minunate, chiar am creat o pagina pe facebook Cheile Dobrogei,(sa nu te superi am furat niste poze de pe site_ul acesta!
)) am bagat mai multe poze,te invit sa intri si sa le vezi!
O sa ma uit cand trec pe strada principala, ca nu imi dau seama acum unde stai. Draguta initiativa ta cu pagina despre Cheile Dobrogei, voi intra sa ma uit. Daca te pot ajuta cu ceva, te rog sa imi scrii. Ne mai “vedem”!
daca doresti pot sa te fac si pe tine administratorul paginii,si poate mai ai poze din”chei”sa le postezi!Alex Dumitru este numele meu de facebook!
O sa te vizitez, Alex. In legatura cu propunerea ta, sunt nevoita sa te refuz pentru ca nu am timp. Si de blog-ul meu ma ocup printre picaturi, in special de primavara pana toamna. Iarna programul meu este mai lejer, dar de acum incolo deja nu prea mai am timp. Oricum, promit sa scriu mai mult despre Chei, iar tu vei putea intra sa iti iei poze de la mine fara probleme. Ne mai auzim!
Mutumumesc frumos Andreea!
Buna! Fermecator loc… Multumesc pentru poze si introducere. Oare se mai gaseste pamant de vanzare in zona? Tot caut de ceva timp sa ma mut si eu la tara…te rog, daca ma poti ajuta cu ceva informatii…frumos loc aveti, cu totul…zona, casuta, gradina si casnicia…felicitari!
Buna, Laura, si bine ai venit la mine in gradina! Ma bucur ca iti place zona, pentru ca noi pentru ea si peisaje ne-am mutat aici. Am inteles ca in prezent terenul in sat se vinde cu 5 Euro/mp si chiar sunt cateva terenuri la vanzare. S-ar putea pretul sa se negocieze, in conditiile in care sunt date spre vanzare de mai mult timp. Unele au si casa – Chiar este de vanzare o casa vecina cu mine, locuibila si bine intretinuta, si impreuna cu un teren de aprox 1500 mp cu livada costa vreo 28000 Euro. Noi am ales varianta cumpararii terenului si apoi am construit casa. Varianta cu mai multa bataie de cap, dar acum, la final, suntem multumiti. Pentru alte detalii, iti stau cu drag la dispozitie. Multumesc pentru cuvintele frumoase!
Felicitări, Andreea, pentru această iniţiativă! Mă bucur că sunt persoane care promovează frumuseţile Dobrogei!
Multumesc, Mariana. Esti dobrogeanca?