Cei doi gugustiuci

31 Mar, 2012 by Andreea

Pe balconul meu s-au stabilit, inca de anul trecut, doi gugustiuci care formeaza o pereche. Sunt foarte dragalasi si iubareti unul cu altul, stau impreuna mai tot timpul, iar atunci cand fac oua se dedica cu devotament ingrijirii acestora. Din pacate, pana in primavara asta au pierdut pana la urma toate ouale.
O data si-au facut cuibul in streasina de la casa, sub cerul liber. Bineinteles, cand ploua afara stateau pe cuib de ti se rupea sufletul de ei. Nu stiu se s-a intamplat, dar banuiesc ca le-a luat apa cuibul cu tot cu oua.
Apoi, si-au incropit un cuib (practic au adus in mare graba o mana de crengute si au incercat zadarnic sa le aranjeze) pe balcon, undeva sus, pe o barna din lemn. Au facut si acolo un ou sau doua si imediat au si cazut pe trotuar si s-au spart. Cert e ca ea statea pe cele cateva betisoare si incerca din rasputeti sa le aduca langa ea, sa le stranga si sa formeze un cuib, insa stradania ei a fost in zadar.
Atunci m-am gandit sa le amplasez acolo sus, pe barna din lemn, o cutie – ceva care sa ii ajute. Am pus o cutie din carton tare, am legat-o cu sarma, insa nu au vrut sa stea in ea. Sau asa am crezut eu.
Acum, primavara, cand au inceput din nou sa isi faca curte si sa se dragaleasca, m-am gandit sa intreprind ceva din timp. De data asta am folosit o cutie din lemn, o ladita mica (ramasa de la niste capsune), pe care am legat-o la fel cu sarma si am pus in ea niste iarba uscata – am cumparat de la magazin, se vinde acum in pungi pentru a aranja ouale de Paste pe ea. Asta am facut-o week-end-ul trecut si de atunci ii urmaresc de cateva ori pe zi sa vad daca stau in ea.
Cateva zile au stat pe barna din lemn, unul langa altul, exact langa cutia pusa de mine. Apoi, intr-o noapte, m-am trezit si m-am uitat pe geam si…ce sa vezi! Gugustiuca statea in cutie, iar el in afara cutiei, langa ea. M-am bucurat atat de tare! Sper ca anul asta sa o foloseasca si atunci cand fac oua, si poate vom avea si puisori.
Sa imi cante si ei dimineata. Atunci cand ma trezesc si trag draperiile, m-am invatat sa ma uit dupa ei pe balcon, iar seara, inainte de culcare, la fel. Sunt mereu acolo, iar povestea lor de vesnic indragostiti imi produce o stare de bine.

Alte Articole